Top status - tribute to My Beloved & her gang

3. Blondu' - "Chuck Norris does not read. He stares the book down until he gets all the information he needs."


2. Dana - "Some people wear Superman pajamas. Superman wears Chuck Norris pajamas."


1. (normal), My Beloved - "Chuck Norris does not style his hair. It lays perfectly in place out of sheer terror."

Work in progress

M-am gandit sa facem exercitiul asta de tip "public feedback" mai interesant: o sa postez toate etapele intermediare ale printului de mai jos, pe masura ce incorporam cate un comentariu util. O sa fie asa, un fel de "corectura pe fatza"... un alt fel de open source.

Sa ne intelegem, nu credem ca e vreo idee atinsa de geniu, dar e day-to-day work si cred ca este un exercitiu folositor. Sa vedem daca ajungem de la bine la mai bine... macar asa, de dragul antrenamentului :).

Sa revenim la treaba...

Am un print recent pentru clientul Wienerberger si ma intrebam voi cum il gasiti? Bogat vizual (interesant) sau aglomerat?

The Black List

Auziti, n-ar fi misto sa putem face un "black list" online cu toti nesuferitii - clienti sau furnizori? O enciclopedie neagra a faptelor nasoale de care sa ne putem feri, dupa ce, deh, s-au fript altii... cu pitch-uri la misto, cu preluarea ideii_tacut_malc_apoi_executat_mizer_dar_inhouse, cu semi-oamenii aia care nici pe marketing nu sunt calare dar s-ar baga la editare, cu oamenii care nu fac research decat pentru a avea cu ce sa isi acopere fundul, cu aia care iti dau un brief vineri seara si deadline luni, spunandu-ti senin ca ai, iata, 3 zile la dispozitie... sau ailalti care in fatza unor evidentze - cum ar fi imposibilitatea fizica a producerii unui numar mai mare de lucruri in unitatea de timp determinata (de ei) iti spun fara sa clipeasca "dar insist"... stiti despre ce vorbesc.

N-ar fi ok un blacklist.com unde sa gasesti lista cu infamii? Ca eu unul am impresia ca ei se intalnesc in secret si isi sincronizeaza ceasurile pentru a ne descumpani pe toti astilalti. Nu stiu cum sa mai fac...
Bine ca la nevoie agentia in care lucrez - mandru sunt de ea - a strans randurile si l-am concediat pe clientul nesimtit... da' ce te faci cand dai de urmatorul dupa chipul si asemanarea ?...

Premiul Dan Moldovan pentru craftsmanship

Am trimis catre "forurile competente" aceasta propunere din partea noastra, a multora pentru care Pilu ramane in continuare Reperul. Parca Botarel a articulat-o exact asa... "pentru craft". Si nimic mai adevarat... nu am cunoscut pe nimeni mai neobosit in cautarea perfectiunii. Nu am cunoscut pe nimeni mai dornic de a fi impecabil in tot ce face.

Pentru cei care l-au cunoscut, Pilu a fost si va ramane referintza si constiintza creativa. Merita un premiu care sa-i poarte numele, cu prisosinta.
Aici, cu ai mei, cei care am impartasit bucuria de a lucra alaturi de Pilu intr-o perioada (si va ramane "Chief" al nostru pentru totdeauna), am ales deja un calificativ maxim pentru evaluat creatia - "i-ar fi placut lui Pilu".

Nene (caci asa ii spuneam, ca unui frate mai mare) sper sa nu iti parem patetici sau penibili. Dar ne-ai lasat brusc si nu prea stim ce sa mai facem.

In memoriam Dan Moldovan (Pilu)

Pe toti ne-a inspirat, cred ca toti am fost echipa lui Pilu.
Sa-ti fie pace Nene, oriunde ai fi!

Multumesc Bradut Florescu pentru jpeg.

PILU nu are cum sa moara!!!!

Imi frang mainile de o ora si nu stiu ce sa fac. As clipi des (pentru ca oricum nu pot vorbi), dar shocul nu mi-a lasat nici asta.

"A murit Pilu" m-a lovit ca o tomfa galactica vestea ingrozitoare... o tomfa data direct in dinti, de un Dumnezeu dement, care a luat-o razna in ultima vreme.

Pai ce-ai avut Doamne cu el???? Ce ti-a facut el???? Cel mai curat, mai corect si mai bun dintre pamanteni? 'Ai??? Ce-ai spus? Atac de cord??? Hai Doamne nu ti-e rusine??? Pai era cel mai calm dintre noi toti!! Intreaba pe cine vrei! Cum Doamne sa-l iei acum?????? In mijloc de treizeci???? De acasa, de la masa direct... hap! cu japca???? Da' cine te crezi????? Din mijlocul familiei.... abia nascuse Marcela al doilea copil!!!! Doamne, tu ai innebunit???? Sunt atatia nesimtiti in lume si tu tot p'astia buni ii lovesti???? Sa nu mi-o spui p'aia cu "ajunge intr-un loc mai bun ca incep sa urlu"!!! Dar locul asta pe care-l sfintea aici, ce'avea???

Ai cateva ore sa lucrezi la miracol... nu ma intereseaza ce faci (n-are cum sa-ti fie straina procedura) dar il aduci pe Pilu inapoi. Urgent!! Ca altfel nu mai vorbesc cu tine...

Vee-niti cu noi, vee-niti cu noi!

Fratilor, inspirat de Dan Petre si postarea sa recenta despre "greva civica" - http://danpetre.wordpress.com (nu's de ce nu-mi ia ca si link) ma gandeam chiar sa facem ceva mai mult in sensul asta! Hai sa punem cate o banderola, ceva, un mesaj, pe toate blogurile... ca ne-am saturat!!!

Ca generatia noastra incepe cruciada cu nesimtitii - de pe strada si din politica. Poate ca Dan are dreptate, ar fi o prima palma daca nu vom mai merge la vot... ba mai mult, daca amenintam ca vom convinge cat de multi oameni putem sa nu mai mearga la vot... poate ca asa, semnalul ala de alarma rupe dracului rugina aia si se trage odata!

Nu mai sprijinim politicul pana nu isi baga mintile in cap... pana nu se apuca cineva de curatenie... pana nu este tavalit public Videanu in catran si umplut cu fulgi!!!

Daca aveti cumva in formare vreo celula terorista de lupta impotriva nesimtitilor din Romania spuneti-mi cum ma fac membru, va rog!

Daca e ghost... sa fie The Holy Ghost!

Nu va mai obosesc cu teoria (fals modesta, dar sincer adevarata) a ghostului la noi... v-am povestit la AdBreak. Tot acolo va spuneam (intre ultimele horcaieli ale ipocriziei) ca ale noastre n-au fost gata la timp. Dar na, ca am obtinut si ok-ul pentru primul si o sa intre in presa... culmea ironiei, ca acum o sa ii dispara farmecul de ghost curat - Doamne Iarta-ma!

Pacat, asta ar fi fost un exemplu tipic, de manual "Ghostul pentru to(n)ti". Am gasit un restaurant prieten, am luat la molfait si noi moda un pic trecuta a alimentelor picante (mama, cate premii au luat unii pe tema asta) si am dat tupeul la maxim. Merge.

Circumstante atenunate: am bagat logo misto, suficient de mare, nu meschin si am pus si numarul de telefon la care se fac rezervarile. Daca mai bag si un "Tatal Nostru" de penitentza de vreo 77 de ori in urmatoarea perioada, pot sa spun ca dorm cu sufletul aproape-impacat.

Top status... vine din urma

3. "Super oferta!! La doua atacuri de panica primiti o clisma gratis!" - Giurca


2. "Astazi se da muie. In limita stocului disponibil" - Cosmin


1. "In fund... toti suntem la fel" - Cezar

Romanul nu este tzigan. Tziganul este tzigan.

Mi se pare o precizare importanta, pe care niste guvernanti plamaditi din cacat acum ceva vreme, dornici sa mai castige niste voturi, au dat-o cotita si au considerat - vai! - ca "tzigan" ar fi peiorativ!?!?!! Pai de ce, vericule???? Il invat eu sa fure si sa cerseasca de la trei anisori?... il pun eu sa nasca pe banda rulanta pentru ca merge copilu' si "pana la 5000 de euroi bucata"?... De ce e peiorativ?... Ca noi doar ii spunem pe nume. Dar cred ca cineva se simte cu caciula sub musca... Nici-o problema... a venit 2007 si un rrom face headline-urile in toata Europa... na, ca si "rrom" devine peiorativ.... hai sa gasim altceva, nu? Dar prevad ca si denumirea asta noua ar "peioriza-o" in scurt timp.

Rromi, hm... adica de la cuvantul tziganesc "rom = om"....?!?!! Fratilor, "TZIGAN" este denumirea etnicului din acest neam venit din India, cu apucaturi nomade si mare talent muzical (le voi pomeni special pe acestea, trasaturi de tip "magie alba", pentru ca aceste abilitati le au si prietenii mei tzigani de care sunt mandru... exista si asa).

Asa se numeste neamul asta... e important sa fie clar cine, ce... pentru ca ei sa poata fi mandri de Damian si noi de Enescu... si pe urma, impreuna, de amandoi. Dar asa cum purtam stigmatul unor romanasi nemernici, mi se pare firesc sa nu luam tot asupra noastra si bubele altora.

Etnia tziganeasca a trecut in drumul sau dinspre India catre Spania prin multe tari si a fost denumita la fel peste tot - rusii le spun "SIGANI", turcii le zic "CINGHENE", nemtii ii denumesc TIGOINER, francezii "GITANES" si spaniolii la fel (doar pronunta diferit)... pana si englezii tot de aici au luat-o: "GYPSY".

Pe scurt, hai sa terminam cu prostia asta "rromi" sau "rom". E o incercare damboviteana (abia asta e peiorativ) de political correctness.... dar care n-are nici o legatura.... si DEX-ul explica... si cuvantul este "tzigan".
Daca ei insisi nu au grija de ai lor si iese o "tziganie"... asta nu mai e "peiorativa" mea.

Se citeste hedlainu' ?

Iata doua ad-uri absolut-pe-bune, a fost campania Wienerberger (cel mai mare producator de caramizi din Europa + sisteme de izolatie) pentru prima parte a lui 2007. Dintr-un motiv sau altul, astea n-au avut noroc de festival... nu s-a prins nimic de ele. Ma gandeam sa le expun aici oprobriului public.

Status - remake

Nu, ca nu ma las... poate ca va sufoca sictirul, dar tot va gasesc io... Asadar pentru editia "octombrie tarziu, nasol si ud la picioare" (o sa intelegeti influenta vremii imediat):


3. "Your supersized dick will make your day" - Mihaela


2. "Adevarul e caaaah... pula mea! - Luca


1. "Dati dom'le orgasmul vecinei mai incet, sa putem si noi dormi" - Lavinia

Din ciclul "replici celebre"...

Trebuie neaparat sa va impartasesc una, pentru ca mi se pare geniala (furnizor catre client):

""Daca ar fi ceva sa-mi reprosez... poate doar... lipsa profesionalismului din partea mea. Dar atat."

Sa nu-l iubesti?

MASTERPLAN 2007

Abemus plan!
Asta imi vine sa strig, cu bucurie, cand vad ca ne-am urnit si incepem usor sa luam si viteza cu strategic planningul in Romania - acest sofran nu-prea-gustat de managementul industriei noastre pana nu demult. Cei care se intampla sa fi fost colegi cu mine isi aduc aminte de obsesiile si cruciadele mele pe langa fiecare manager intru infiintarea si scolirea unui departament de strategie. Invariabil raspunsul era: "avem client service, ce nu va plac prezentarile lor?".

Nici n-are sens sa comentam, ce bine ca s-au schimbat lucrurile si mai nou avem si APG (Account Planning Group) Romania si un eveniment dedicat - MASTERPLAN 2007.
Aici, cu tot respectul, i-as aduce de urechi pe toti managerii din industrie care inca se mai pacalesc cu prezentarile de client service unde dupa demografice, urmeaza un swot si apoi o refrazare mai lunga a rationalului de creatie. Sunt lucruri asa evidente ca mi se bat prea multe cuvinte la gura si degetele o iau razna pe tastatura... d'aia sper ca evenimentul mai sus amintit o sa mai deschida un pic ochisorii inca adormitilor vechili de pe plantatiile publicitare (cinste organizatorilor).

V-as spune fo trei... motive pentru care merita sa veniti la MASTERPLAN 2007:

* Este primul eveniment care incearca sa intoarca strategia pe toate
fetzele si sa popularizeze planning-ul mai mult si la noi.

* Are printre invitati doi internationali care vor sustine doua
workshop-uri utile oricarui om de marketing si advertising: Jeffre va
atinge partea creativa a marketingului, iar Alain va vorbi de business
si accountability in marketing.

* Exista un concurs pentru studenti, iar cei cinci castigatori au sansa
sa participe la eveniment free of charge.

Unde mai pui ca e si cu Alexandrescu, Dan Petre, Varabiescu, astia. O sa fie misto. Sincer bravo lui Cristian Manafu, Razvan Matasel si Bogdanei Butnar pentru tot ce fac in sensul asta!

http://masterplan.evensys.ro

Incepe toamna, totusi printu'n floare...

Daca tot am avut un asa lung hiatus, astazi m-am gandit sa fiu vrednic :). Si pentru ca am observat ca "pozele" sunt mai populare, va propun doua printuri de recolta septembrie timpurie, pentru Nissan.
© PUBLICIS Romania.

selling line: ALL THE SPACE YOU NEED. NISSAN TIIDA.

In fruntea rautatilor: Art Director - Bogdan Nestor (a.k.a. Cici - supranume care l-a facut celebru :) si Copywriter - Dan Frinculescu (recent printre burnettzi - 'ti-ar capu' ala... noroc ca despre Leo, de la mine, doar de bine :)!

In banca a patra, randul de la geam...

Ca tot au inceput scolile, ma gandeam ca ar fi timpul sa reincep si eu discutii, comentarii, injuraturi sau cu ce ma mai puteti ajuta, ce va prisoseste pe acasa, pe marginea jobului. Adica sa revenim la comunicare si truda in numele sau, astazi dand extemporal la "parerea compatriotilor".

As incepe cu cele cateva printuri cu care am avut bulanu' sa luam si ceva premii la Golden Hammer (care mai de aur, care mai de argint). © PUBLICIS Romania.

De neam

Am trait prea multi ani langa Ghencea pentru a putea tine cu Dinamo vreodata. Dar deh, cred ca varsta m-a mai inmuiat si palpit la fiecare luare in piept a romanilor cu altii. Da, stiu, emotii pe stil vechi. Si corect, nu ma invat minte niciodata.

Dar am mai murit o data in fata televizorului si trebuie sa urlu cumva decesu-mi. Fotbalul mi se pare de-a dreptul definitoriu pentru natia noastra - incepem spectaculos si sfarsim lamentabil. Cum mai spunea cineva "nu suntem in stare sa terminam catedrale" (e si mitul fundamental, trebuie sa zidim un suflet). Incepem de parca vrem sa eclipsam Domul, primul nivel e de revelatie pur si simplu, apoi pe la etajul doi ii (scuzati) f*tem niste termopane iar la acoperis deja recurgem la tabla si turnuletze. Sa nu mori!?!?!? Sa nu te simti eviscerat de 20 de minute de jena nationala... minute pe care le retraim periodic, dar cu o constanta infioratoare? Sa nu vrei... sa te apropii de pietre si sa taci?

Un altfel de urban #1

...sau cum spunea cineva despre NY: "ce pot face o seama de vise indraznete si o gramada de bani".

Top Status se intoarce

Se pare ca editia asta este ocupata 100% de burnettzi... deh, ca-n viata :).

3. "He smokes cigarettes like they're going out of style" - Botarel

2. "Da, ia cu mana, parca e mai gustos asa" - Giurcaneanu

si locul intai cu felicitari:

1. "Post orgasmic chill" - Lavinia

America - Myth Busted #2

Americanii mananca nesanatos.

Neadevarat. New York a fost singurul loc unde am avut sansa sa mananc salata cu... salata (la un hip food bar la Donna Karan). Este adevarat ca partea a doua de salata era "wrapped" intr-un fel de pita extrem de subtire dintr-un blat de nu's ce chestie foarte gustoasa dar inofensiva in lupta cu silueta. Ok, era mai ales pentru executivi si manechine. Dar peste tot sunt raspandite localuri a la Sandwich Factory de la noi (doar ca la puterea a zecea ca marime) unde au peste jumatate din meniu doar cu salate si nu vand alcool. Nemaivorbind despre restaurantele de fitze (stil european), unde carnea este un pic mai mica decat ciuperca si sta ascunsa sub ea. Ce vreau sa spun e ca ei se preocupa mai mult de capitolul asta decat noi, care doar clamam mai des.

Evident, daca exista un loc unde se poate pune in scena Gargantua si Pantagruel in viata de zi cu zi tot America este. Depinde cat de mult vrei sa te autoflagelezi la sala ulterior "indulgingului".

America - Myth Busted # 1

Americanii sunt grasi.

De dragul adevarului istoric recunosc, nu i-am cunoscut pe toti. Insa daca facem o corespondenta cu generatia noastra si proximitatile sale, si asa cum nu ne includem nici pe noi intre limitrofi, rurali sau provinciali, n-am face-o nici cu ei... ei bine... noi suntem cam varza. Noi spunem ca "nu e burta, e batatura de la futut". Si radem.

La ora 8 dimineata eram aproape singur intr-un dinner, frecandu-mi manutzele la gandul unor oua Benedict cu crispy bacon si clatite in coada, in timp ce vis-a-vis luceau in soare sticlutele cu apa plata ale sutelor de new yorkeri (pe banda, alergand) veniti sa inceapa ziua sanatos. Sportul face parte din educatie, distractie si cultura acolo. Noi ne pricepem de mici la "scutire".

Ei, daca nu apuca sa faca ceva mai complex, cel putin alearga... alearga si pe 5th, neintimidati de vreo poluare sau aglomeratie. Si Ele si Ei sunt super-fit. In majoritate. Bineinteles ca am intalnit destul de des si obezitatea... eh, daca esti un pic atent afli ca sunt de fapt veniti in vizita din Texas (spre exemplu) sau mai stiu de pe unde. Cred avea dreptate nativul cu care am vorbit - "America e definita de patru puncte cardinale - New York (Est), Los Angeles (Vest), Chicago (Nord) si Miami (Sud). Si restul e ceva intre".

De ce nu o sa ma calce trenul...

Sunt adeptul fervent al luptei cu regretul. Lucrurile neapucat-a-fi-traite sau neavut-curaj-a-fi-rostite sunt pe ramura de sus a celei mai cumplite specii de regret pe care o cunosc eu. Fapt care ma readuce in direct. O doza nemodesta de patetic mi se pare mai degraba acceptabila decat o picatura supla de regret (e si ora buna, dupa un timp din ala misto, de care nu mai fac astia acum, petrecut pe Motoare).
Sa ma explic... Sorescu o nimerise bine:

"Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putinţă.

Din spatele meu, cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.

Acest tren - martor mi-e Zenon bătrînul -
Nu mă va ajunge niciodată..."

El avea insa alte argumente, intelectuale, pentru a-i impune trenului distanta. Ale mele sunt de suflet. Radacinile si respirarile mele sunt asa puternice pentru ca nasc din prieteni. Si simt in vene cum imi cresc ei si cum ma fac mai puternic decat orice... mai ales mai puternic decat un tren umplut cu cotidian greoi si puturos, cu ipocrizii sinistre scoase de sub unghii si meschinarii verzui remasticate, cu o matreata de invidii, inimi mici si neuroni singuratici, cu strat gros adipos de pe obraz, in plina viteza, zdrobitor de naiva speranta in ziua de maine. Du-te ma de aici!!

Mainele meu va fi mereu frumos (doar ma trezesc langa My Beloved) si trenul ala nu ma va prinde niciodata, pentru ca va am pe voi toti, ai meilor! Multumesc frumos.
Si aici e vorba si de voi polonezilor :). Va stiti voi.

I'm in a New York state of mind

Pentru ca abia m-am intors din vacanta. Pentru ca inca stau treaz noptile si adorm la pranz. Pentru ca asa spune si cantecul.

Sunt prea multe de spus despre Lumea Noua si steaua ei din frunte... in primul rand ca e chiar noua - spre exemplu, portoricanul care ne-a plimbat prin Central Parc cu bici-risca povestea despre cat de "istorice" (aproape de-o suta de ani!) sunt cateva cladiri... cum ar fi Dakota Building unde a locuit si, din nefericire, in fata careia a si fost ucis John Lenon. Pana la urma, istorie, corect... doar ca la ei in o suta de ani au petrecut deja vreo doua glaciatiuni.

Misto parcul... (asta asa, ca poate nu stiati)... ce e impresionant e ca a fost facut in totalitate de mana omului, in saisprezece ani, dupa ce au dinamitat cateva hectare bune de piatra - sisturile de Manhattan - foarte solida (asta le si permite sa construiasca atat pe verticala). Pana la o dezbatere mai ampla (cum pomeneam mai sus, chiar sunt multe de spus) las cateva poze sa vorbeasca... asa amatoreste cum pot ele :).

joc de glezne

Pentru incalzire, caci fost-am lipsa un pic din peisaj, v-as propune un mic exercitiu de insight. L-am mai facut si cu ai mei pe aici, e amuzant cel putin.

Cautati injuraturi specifice... adica cele mai grozave/ ingrozitoare injuraturi pe care le-ati auzit si de unde proveneau... o sa vedeti ca intr-un fel injura taximestristii (soferii in general) in alt fel oamenii din armata (iata un prim hint, va povestec data viitoare mai mult), alt fel cocalarii si alt fel oligarhii (dupa zice Base, sigur aveti unul langa voi nu va plangeti ca nu stiti ce, cum se comporta). Injuraturile tin de niste resorturi interioare foarte adanci, va pot releva absconse cotloane psihografice in care omu' relationeaza cu lumea inconjuratoare, totul numai bun de exploatat ca si comunicator.

Pana ajungem la miez, un pic mai spre seara cand vin (astept si de la voi) cu episodul "injuratura - profund adevar romanesc", va pot impartasi cateva expresii de folclor contemporan.... asa, de antreu. Astazi, muncitorii de santier:

- "Mah, da' tu esti singur la nevasta?!"
- "Mama, asta e original-stereo-monostop. Tare!"
- "Auzi, ti s-a facut de cai mascati?"

Status - evergreen

Ca abia ce mi-au rasarit in memorie (si cu ajutorul unor prieteni) pomenesc spre inregistrare in istorie cateva nemuritoare:

3. "Alfred Hugecock" - Giurcaneanu

2. "Best Before 2005" - Danez (OCS forever, bro!)

1. "Bulacu Lebedelor" - Luca

Oh, those Frenchmen...

Pain aux chocolat, bagheta, foie gras, piata de fructe dimineata in Monmartre, mirosul de patiserie proaspata ushuit dupa colt de putregaiul nobil agatator de nari al branzeturilor, vinul rosu sec de pe valea Loirei, cognac-ul, champagne-a, ciocolatele de la Maxim's, toata moda, plimbarea pe Sena noaptea... pana si Turnul Eiffel asa impopotonat (da' tot impresionant) cu luminitze kitch cum e acum... si bistrourile din Saint Germain si cafenelele... toate au fost strivite in doua secunde de bolovanul absurd scos pe gura de un marketing manager compatriot cu cele minunate de mai sus.

Brusc, a reusit un "delete" galactic si in seninatatea lui a si confirmat - "oui, effacer" - cand omenirea ii mai lasase o sansa sa nu-si bata joc!!! Pai cum sa ii servesti (publicitar vorbind) mousse aux chocolat si el sa il imprastie prin farfurie si sa vrea niste iaurt (degresat) deasupra si putin zahar tos peste? Pai cine pune pepsi in vin de fapt, mah Musiu? Cine e buveur du n'importe quoi? Cine?

Nu e vorba de un pranz, ci de un spot. Un spot TV de un gen rar, ala care iese beton de la first edit... un spot pe care l-as fi trimis instantaneu la statii, pentru a fi sigur ca nu poate fi alterat.

Da' te pui cu francezu' parsiv? C'est tres, tres bien, bravo... jusque ( cum ar veni "DAR", adica acel cuvintel care ne mangaie cu tzurtzuri de gheata pe sira spinarii)... un pic, pic de sugestie. Atat a avut si el de (s)pus... o singura bomboana de coliva, de culoare fucsia, in mijlocul sufleului. Adica ce daca a aprobat spot in stil nordic si slice-of-life, cu pastrarea tensiunii si aparentei de realitate pana in ultimul moment cand vine poanta... sa punem totusi niste muzica, pentru ca sigur e mult mai interesant spotul !?!?!?! Niste muzica. Peste toata realitatea pe care ne-am chinuit sa o construim in zeci de ore de pregatire si studiere la detaliu. A rezolvat el cu o miscare sigura de mana peste masa cu cristaluri!

Sunt convins ca nu e prima data cand auziti ceva de genul asta - gesturi enorme din partea cate unui marketeer. Genul de om care se simte mai confortabil la studioul de post-productie decat in fatza a ceea ce ar trebui sa faca de fapt. Genul care mototoleste o catedrala pentru ca vrea neaparat sa-i futa o dunga rosie pe la mijloc si termopane ca izoleaza mai bien decat vitraliile (si are si garantie). Genul pe care, daca nu ma tine Dumnezeu, vi-l prezint diseara, la stirirle de la ora 5 - el victima, eu furios.

Adevarul - cea mai neverosimila intamplare

Probabil vi s-a intamplat si voua. Recent, am patit-o inca o data, cat sa am dovezi pentru dezvoltarea teoriei.
Ce se'ntampla? Vineri seara, dupa o zi plamadita intr-o debara de iad, ajung acasa si ma las prada dilemei - bar, darts si club in coada cu Frinculestii sau sangria pe terasa cu Didi si Florin? Evident, incep sa motzai pe canapea, caci indecizia e cel mai bun antreu pentru somn (si nu cel de apa dulce). Ce ma gandesc, inainte sa adorm de-a binelea, ia sa o sun pe My Beloved sa vad ce face - ea in Delta, in team building.
O sun, aflu ca e beton acolo si ca se distreaza de minune, ma intreaba ce fac si ii raspund dezarmant de sincer ca as cam dormi. Si da-i si razi. "La ora asta?" (era fo' 10 si un pic). "Da." Si da-i si razi in plen, cu sughitzuri... ca toti au zis ca e vrajeala de sot lasat acasa de capul lui. Am simtit brusc cum imi cresc dungi de pijama pe piele si o neliniste ciudata ca n'or sa mai fie medicamente compensate. Ma scutur de ghearele pensiei si castig un duel imaginar cu toata lumea pe ringul de dans, sub influenta unor substante ilegale. Imi revin... dar adevarul e ca si pe mine m-ar fi apucat rasul daca m-as fi auzit. Totusi, daca timp de zece ani intervalul vostru de somn ar fi undeva intre trei si sapte-opt dimineata, cred ca ati considera la fel de exotica aventura unui somn care sa inceapa la ora zece.
Intamplarea vine sa desavarseasca un sir, care ma face sa cred ca purul adevar e cea mai greu digerabila poveste. Truth is stranger than fiction, they say.
La agentie, in urma cu ceva timp trebuia sa livram cateva materiale printate. Evident, dimineata se termina un cartus de culoare si se comunica motivul intarzierii Clientului. Suntem acuzati de folosirea aceluiasi cliseu de scuza, cu care l-au obosit si altii. "Nu, pe cuvant, chiar asa s-a intamplat..." , "Lasati, lasati, doar trimiteti odata pana la sase". Generos, ne spunem, e abia pranzul. Rezolvam printarea, chemam curierul. Dupa vreo ora si ceva ne suna de la firma de curierat ca baiatu' a avut accident in trafic, nu e grav, dar trebuie sa recupereze pe altcineva care sa preia comanda. Nu ne vine sa credem, dar il lansam rapid pe al doilea curier cu pachetul si ne asiguram ca e in drum direct, nu i se poate intampla nimic. Ei bine, suna dupa alta ora firma si ne spune ca oprind pentru apa la un chiosc, i s-a furat scuterul celui de-al doilea curier si nu mai are ce pachet sa livreze !??!!! Imaginati-va cam ce lucruri de nereprodus a putut spune Clientul cand i-am povestit ce s-a intamplat si de ce am venit noi cu printurile in dinti, asa, un pic peste deadline. Si nici astazi nu crede ca totul a fost pe bune.
Mai scurt, exemplul unui amic, golan-simpatic, care ii spune nonsalant iubitei, cand apare la ore de neimaginat acasa, ca a fost la femei... i se raspunde scurt (efect scontat) "eh, pe dracu' tu la femei, zii ca iar ai iesit cu golanii si nu vrei sa ma enervez", "Da, mama". Si gata - rezolva in doua minute o discutie de doua saptamani cu spectru de consilier matrimonial deasupra capului.

From Barcelona with love

Happy anniversary for me and my beloved wife! Astazi aniversam trei ani de cand ne-am luat si in fata omenirii, nu doar a stelelor (nu-mi revin inca o data cu trecerea timpului asta dement). La multi ani, Iubita!
Prilej cu care postez ceva poze din Barcelona unde ne-am petrecut zilele trecute (am mers pa anticipatie si tranquilitate, cum spunea un prieten :).

Status ever-green

Asa cum amintea fratele Luca (aka "thesilentbob") sa nu uitam cateva picaturi de haz care ne-au inseninat in trecutul imediat (iertare ca nu mai stiu exact autorii primelor trei, au cam circulat prin rotatie... bagati-mi voi mintile in cap daca va aduceti aminte, va rog):

"Saprosan , tigrul Malaeziei"

"Fram, Ursul strengar"

"Mihail, caine cu cric"

....si celebrul "Baronul von Praaf" (bine Cezarica :)

Hot new entries status

1. Danez (Amariei) - "formatia OCS a inceput sa faca mare vulva..."

2. Cezarica (la mustatza de locul 1) - "vulvo, for life"

I was sitting on thoughts...

Pe aici, prin curtea scolii, ne jucam de-a engleza vorbita mot-a-mot dupa romaneasca neaosa. Nu ai deseori ocazia sa spui ca ti-e pofta de o "little food of potatos" sau de "molested beans". Poti sa ridici mai usor sprancene daca arunci cu of un "what my dick" sau "if you still burn it improperly, I'll introduce my legs too".
Iar inaintea unui pitch, nimic nu ajuta ;) mai mult decat un "Ladies Help!".
I was saying to give a beer for to enrich this post with something from you. Do you insert?

New top status

Locul 3 - Dl. Giurcaneanu - "mi-a dat o citronada si mi-a zis ceva urat"

Locul 2 - Dl. Luca - "ce caut eu in viata mea"

Locul 1 - Dl. Amariei - "ca sarea-n bukake"

Evaluare creatie

Pentru ca promiteam sa impartasesc cu voi si un sistem de evaluare a unui "creative work", iata mai jos un exemplu de instrument intern, de agentie.

Se numeste “The 5 stars system” © (n-am gasit alta rima :). Presupune 5 etape, o lucrare buna trebuind sa obtina minim 3 stele la fiecare din cele cinci filtre.


1. Eloquent communication & branding *****

- in line with the brand essence and vision (critical)
- clear message; simple but witty story
- visible but clever branding
- message adaptation to media vehicle
- consistency through the whole campaign


2. Fresh & breakthrough idea *****
- attention grabbing elements (impactful layout, smart copy)
- memorable idea (conceptual speaking)
- originality


3. Relevance *****
- good insight about brand and consumer
- interesting differentiator


4. Charisma *****
- can support heavy exposure without boring the viewer
- immediate empathy


5. Production values *****
- state-of-the-art execution
- surprising alternative media

Exorcizare de idee

Cel mai bun mod de a rafina tot borhotul primordial necesar ideii publicitare imi pare a fi adceptul. Adica o schita simpla (in care, spre exemplu, un om este reprezentat de un cerc infipt intr-un batz cu doua picioare) executata pe doar o coala de hartie. Acolo incercati si primele trei-patru cuvinte laolalta care sa faca de un headline. Si mai bine, materialul de lucru ar putea fi un servetel sau o bucata din ambalajul de saorma (sau cutia de pizza... ce aveti la indemana). Simplificarea asta radicala a metodei va va ajuta sa va clarificati ce vreti sa spuneti. Sa periati ideea de orice excrescenta care ar ascunde sau ar imbolnavi conceptul. Si daca toata lumea intelege rapid despre ce e vorba din manifestarea asta primara a ideii, atunci sunteti pe drumul cel bun.

Ce v-as fi spus la Olimpiadele Comunicarii

Pentru cei care inca mai fluiera acolo in spate, uite treizeci de secunde de chelie frecata cu cenusa... si cap plecat. Dar nu-i vorba de sabia ce taie ci de intamplarea libera si sprintena ce-i sare omului in cale, chiar si atunci cand a confirmat participarea la conferinta cu o poveste despre ce ii inspira pe creativi. Sunt convins insa ca Botzan, Nick, Cohn si Dana v-au fost o companie cel putin interesanta.
Ce m-a impiedicat pe mine sa apar... ei bine, indiferent de programul extra-job pe care si-l face cineva, exact clientul sau cel mai mare nu se sinchiseste si face o criza... la fel de mare. Personaje principale in aceasta poveste: un elicopter, un MIG 29 (nu e nici o caterinca) si un turn de control pe de-a-ndoaselea, contra mea.
Trebuiau luate decizii si schimbat lucruri atunci... eu, alaturi de Client, nu am avut cum sa o deleg pe asta. Daca Vodafone ar fi avut acelasi tip de criza poate ca si Botzi ar fi inteles mai usor.

In sfarsit, pentru ca nimic nu se pierde ci totul se transforma (inclusiv Jana) va povestesc in randurile de mai jos aceleasi invataminte pe care as fi vrut sa le impartasesc cu voi si la conferinta.

Ce ii inspira pe creativi? {substante legale}

As incepe cu evidentul - cartile, revistele si reel-urile de la marile festivaluri. Corect, acolo sunt izvoarele inspiratiei obisnuite, dar stati ca nu acolo bat. Cati dintre toti aspirantii catre domeniul asta al comunicarii au abonament la Campaignul romanesc macar? Sau isi mai cumpara din cand in cand o alta revista de advertising/ comunicare... sau cauta pe net si afla tot, cine, ce face, ce clienti, ce campanii? Putini, desi ar trebui cu totii. E primul lucru de facut. Si de facut in mod constant, pentru a sti bine ce se intampla in lume, trenduri, stiluri, lucruri. Daca v-ar pasiona alpinismul, nu ati afla tot ce este de aflat despre alpinism? Logic. Trebuie vazut tot din domeniu. Insa cand vine brieful, discheta asta trebuie pusa in sertar. Trebuie inceputa o pagina curata. Pentru ca altfel, ajungeti sa faceti si voi o versiune (copie) a ad-ului pe care l-ati vazut in revistele alea de mai devreme si va intrebati de ce.

Sfat gratuit: viata imediata trebuie sa va inspire. Impaturiti brieful si bagati-l in buzunar (pentru o consultare ulterioara) si luati-o pe strazi... in carciumi - poate mai rafinate, poate spelunci, depinde de segmentul in care joaca brandul -, in parcuri, pe stadion (chiar in mijlocul galeriei), in piete (stati cinci minute sa observati o piata deschisa... e fascinant), mergeti mult cu autobuzul, metroul sau intrati in vorba cu taximetristii. Lucrati jumatate de norma pentru cineva care sterge parbrize ca sa vedeti si cum sunt oamenii in drive time. Cantati la metrou ca sa ii vedeti dimineata grabiti. Aranjati-va impecabil si consumati-va economiile intr-o seara pentru cel mai scump restaurant din oras - sa aibe somelier, sa va povesteasca despre vin cu pasiunea unui poet rus indragostit de intangibila tzarina. Faceti un test drive cu o limuzina. Apoi duceti-va in Vitan sa vedeti o "Dacie preparata". Imbatati-va de cateva ori si intrati intr-o bataie de partea cui avea dreptate. Aflati ce e aia ofsaid sau fucsia indiferent de sex. Cereti dracului odata numarul de telefon tipei din lift sau bunesei pe langa care tocmai ati trecut. Incercati sa cuprindeti viata si sa vorbiti despre ce stiti. Trebuie sa va comportati ca un politist sub acoperire. Pana cand vreti sa spuneti ceva despre brandul ala, observati mai intai cum interactioneaza oamenii cu el... de la asezarea pe raft (cati va uitati la asta in supermarket?) la cum sprijina masa cu ambalajul chelnerul din colt. Apoi gasiti un bordel sau o sticla de vin rosu bun si lasati ideile la dospit. Suntem niste animale speciale, ideile nu apar atunci cand le cauti cu lumanarea. Lasati toata informatia sorbita la fermentat si abia apoi rafinati. O sa vedeti, se leaga intr-un fel in care n-ati fi reusit doar cu ajutorul gandirii verticale (dar despre asta si cealalta gandire, laterala, intr-un episod viitor :).

Desi stilul asta este aplicat de creativi (cei buni) in felul lor personal, exista si sub forma "sistematizata". As mentiona doua exemple. Leo Burnett Toronto are o initiativa lunara care se numeste "inspire me day" si care presupune ca intr-o zi, o echipa de creatie sa isi ia colegii si sa ii duca unde cred ei ca e un loc cool, misto, teribil sau incredibil de nasol... in fine, neobisnuit. Ii duce in afara banalului... descopera viata la prima mana. Nu are legatura cu vreun brief, ci doar cu felul de a privi lucrurile. Ogilvy Worldwide organizeaza anual o intalnire ("Obsession... about ideas") a creativilor cu potential din toata lumea, intr-un oras care are ceva de spus lumii. Dincolo de ce stim noi, turistii. Spre exemplu Copenhaga cu designul nordic si artistii graffiti, porno sau scat. Torino cu inceputurile cinematografiei italiene (si europene), alaturi de Juventus si fabrica FIAT (pista de incercari la fabrica veche era situata pe acoperisul cladirii, absolut impresionanta). Timp de trei zile, intr-un asemenea oras, nu se face altceva decat se intalnesc oameni senzationali, in locuri aparte. Si se observa doar... nu prea exista power-point cu asemenea prilej. Dupa o discutie libera cu cel mai mare marketeer al Danemarcei (cel care a provocat renasterea brandului Hummel), am petrecut noaptea cu designeri in argint si dimineata am fost asteptati la o brutarie unde am pregatit paine organica 100% pentru Copenhaga. Am incercat sa desenam cateva cadre pentru Asterix si Vikingii (pentru ca era atunci in productie la cel mai mare studio din Danemarca) si apoi am vizitat platourile lui Lars Von Trier unde am discutat cu el si cu producatorul despre "dogma", manifestul cinematografiei europene, filmatul din mana fara efecte speciale si cum poti sa distrezi contabilele aparand doar in boxeri la bilant. In ultima zi am avut sansa sa asistam la un curs despre a patra dimensiune a universului al unui om cu adevarat pasionat de fizica (e profesor ca din filme, cu papion si creta neastamparata in mainile sale tot timpul). Recent am aflat de la stiri ca a reusit primul experiment de pseudo-teleportare.
Genul asta de "training" nu e cu efecte imediate, nu imbunatateste tehnica. Dar hraneste talentul... direct de la san. Si daca aveti macar un sambure, atunci va creste ca un stejar. Tehnica se invata din doua carti si cinci minute de vorba cu seniorul care te supervizeaza.

Apoi, mai exista un adevar pentru nivelul urmator in publicitate: sa gasesti idei (stiind toate de mai sus) nu mai e asa de greu. Sa vezi care dintre idei e mai buna, devine marea incercare. Despre asta, in postul urmator ca deja m-am intins ca Basescu dupa putere... da, sunt liberal (ca si bunicii), si?

Fast Forward

Stiu ca nu e ceva nou. Dar pentru mine a devenit mai clar decat magenta suta la suta pe yellow. Timpul, asa cum il petrecem noi acum, nu mai are nici o legatura cu ce am trait in copilarie sau cu ce au trait parintii nostri. O ora contemporana face cam cat douazeci de minute (maxim) vechi... d'alea adevarate, de care nu se mai fac acum. Voi nu aveti senzatia ca de la BAC pana acum a trecut doar o vara aglomerata? Nu v-ati uitat in frigider adineauri dupa sarmalute ramase de la Craciun... ca parca ieri a fost? Nu aveti senzatia ca timpul trece printr-o grava inflatie? Si mai rau, nu buzunarele noastre au de suferit... Am senzatia ca zilele din acest secol vin in versiune concentrata... si ar trebui diluate cu ceva (o masura la alte patru de diluant) pentru a face cat o zi normala. Nici macar o tigara nu mai dureaza cat dura acum cincisprezece ani... imi aduc aminte, profu' de teatru (am luat si ceva lectii de genul asta) imi spunea ca monologul respectiv trebuie spus fix cat dureaza si tigara de care ma ajutam in interpretare... si mi-a iesit perfect atunci. Acum, dupa trei fraze, tigara pe stil nou ajunge la filtrul ei de carbune. Noroc ca m-am lasat, nu ar mai fi avut nici un farmec.
Apropos, voi cu ce telecomanda dati "pauza"?

Top 3 status

Dragilor, pentru ca sunt inconjurat de minti luminate (in majoritate), de la a caror ascutime de spirit sug si eu ca o tarfa de centura, m-am gandit sa initiez astazi un top al status-urilor... pe care le intalnesc pe messenger sau in general, prin viata (si langa un ghiseu public puteti crapa de invidie citind).
Asadar, pentru prima editie avem asa:

Locul 3 - un power entry de la Silvia G - "...and when I wipe my ass I go from front to back"

Locul 2 - Ghiseul de la plata impozitelor sector 1 - "nu cre' ca mai vin azi"

Locul 1 - de la domnul Giurcaneanu, un ever green - "si cand i-a dat o palma a uitat ca avea un sifon in mana".

Va invit sa imi trimiteti aici (daca nu aveti adresa mea de email), statusuri demne de bagat in top - de la "comitetu' vegheaza" la ceva al celui mai istet amic iute la cuget si tastatura. O data pe luna, pentru locul 1 absolut, promit premiere cu bere (premium :) sau cocktail, dupa gen.

Truisme

Incep cu scuze sincere, dar foarte probabil neinteresante. Sincere - pentru ca zau nu sunt genul care sa nu respecte promisiuni (insa plecarea prin tari straine la filmare Renault m-a privat de un acces indestulator ca timp pentru a posta si eu ceva aici). Neinteresante - pentru ca nu cred ca sunt prea multi ochi care se obosesc pe blogul asta (yet :).

Revenind, recenta plecare mi-a prilejuit descoperirea cu semi-surpriza a faptului ca francezii sunt chiar asta cum ne-au fost portretizati in clisee. De stanga (eu cre' ca se alege prafu' daca s'alege Segolene), beau sampanie oricand, oriunde (de la mic dejun la seara in club tehno de mana a doua), cand trebuie sa vorbeasca engleza se ineaca putin in propria voma (de unde probabil si accentul aparte), foie gras e entree si carpaccio (p'asta n-o stiam) fel principal, iar alte vinuri decat cele frantuzesti sunt pentru bautorii de Coca-Cola. Niste haiosi.

Si cand m-am trezit, trecuse o saptamana de cand m-am intors din vacanta...

Cred ca nu sunt singurul caruia i se intampla... Cum nu sunt singurul care parca mai ieri (acum o saptamana) vroia sa piarda singurul zbor direct dinspre Santorini inapoi catre Baneasa (cand i-au spus aerogara stiau ei ceva). Superba insula, puteti celebra acolo si Pastele Ortodox. Doar ca trebuie sa stiti ca micii greci, cu acest prilej, sunt mai rau k noi cu artificiile iarna... Culmea! la iesire din biserica te simti in fasia Gaza si intelegi brusc de ce trebuie interzise. Dar ei se amuza copios si dispar rapid pe dupa casute si acoperisuri, pentru ca stiu ca-i prilej de galceava cu romanii oarecum piosi si grecoaicele iesite toate gatite la "sa vada si sa fie vazute".
In sfarsit, stiu ca mai toti veti avea un deja vu la postarea pozelor mele, dar trebuie sa-mi enervez si eu cativa prieteni :).
Revin cu alte istorioare de acolo maine.

Publicitatea a murit, traiasca publicitarul!

Asta e un articol pe care l-am scris pentru Ancuta Rancea spre publicare pe site-ul IAA (http://www.iaa.ro/Articole/Opinii/Publicitatea-a-murit-traiasca-publicitarul/147.html). Insa vreau sa il impartasesc si aici cu voi, reprezentand el cea mai recenta roadere personala.

Pentru ca in tarisoara noastra inca nu suntem la secunda dupa ora exacta in nici o industrie a lumii moderne, am sa ma raportez in randurile urmatoare la „cum e la ei”.
Cel mai recent curent (creat de ferestrele lasate deschise de tehnologia moderna) provoaca unor publicitari migrene, iar altora idei. Muribund, printre ultimele sale horcaieli, ATL-ul incearca sa spuna ca se transforma. Ca TIVO nu-l mai doare asa de tare si ca daca face si impachetari cu Oscar sau SuperBowl gata, se va simti ca la prima tinerete. Dar adevarul este ca asemenea rare si supra-evaluate ocazii o sa il transforme intr-un fel de sambata seara pentru copywriteri de duminica... un „piece of entertainment”, scris fara nici un fel de consideratie fata de vreun brief sau target. Deci tot nu ar fi vorba despre vreo publicitate de care stim, ar fi ceva televizat si branduit. Pe scurt, metastazele ATL-ului nu se vindeca prin chimio-terapie.

Insa industria comunicarii nu moare. Ea da, renaste intr-adevar. Si parca te surprinde altfel, mai puternic. Ca o piesa de teatru unde emotia este reala, simultana, cat se poate de „in direct”. Un mesaj care are o mai buna calitate, ne atinge mai profund si intr-un mod cu pretentii mai mari la memorabilitate (intotdeauna am sustinut ca afinitatea i-o trage reach-ului... si pe urma nu-l mai suna, nu-i mai scrie...). Una e sa spui „da” in fata primarului (sau „n-am fost eu onorata instanta”, care unde se aplica) si alta e sa urmaresti inregistrarea video a acelorasi evenimente, facuta de prieteni. Vorbesc despre teatrul stradal (sau instore) si despre branduirea zonei gri pe care n-o bagam in seama cand mergem de la A la B. Caci asa ni se imparte viata, intre doua puncte – de acasa la birou, de la birou in bar si din bar acasa... in general. Asta incearca brandurile curajoase si creativii din serviciul lor, tot mai des, in tarile care au inchis televizorul mai devreme. Si reusesc.

Ce ziceti cand paiul din care sorbiti sucul preferat are discret imprimata pe indoitura flexibila si o silueta in tinuta sport? Realizam ca se poate face podul pe spate si scoala de yoga respectiva brusc devine un brand de care ne aducem aminte mai repede. Dar o banala bancuta taiata la mijloc de un patrat din sticla?... care se dovedeste a fi un ecran unde de partea cealalta poti vedea jumatate de bancuta din Tokyo sau New York? Un „conecting people” zilnic viu, nu? Sau ce ziceti de solutia gasita pentru a imprieteni Apple Computers cu mai multa lume? Sa se creeze iPod, ca un device avocat de brand si nu o alta campanie de advertising cu foarte multe GRPuri pe capul deja sictiritului target. Ori de niste baieti care au lasat viata din agentie si din City-ul londonez pentru a crea cele mai bune, suta la suta naturale smoothies... „or you can tell our moms”? Si chiar au pus numerele de telefon ale mamelor lor pe eticheta bauturilor. Alaturi de mica istorioara haioasa pe care o schimba aproape zilnic, iata cea mai citita eticheta din Marea Britanie. As mai pomeni un pod cu fiecare dala muzicala (raspunsul trimis de creativii de la Greyworld – care nu e agentie - pentru brieful primariei). In acest oras din Irlanda, podul muzical a reusit sa aduca impreuna din nou si sa infrateasca mai bine decat o super-campanie sociala cele doua mari cartiere despartite (culmea!) de credinta. Nu tu 360, nu tu 45 de secunde, nu tu double-spread. Ci „degetul pe rana”, cred ca asa s-ar putea denumi instrumentul. Cum spunea si Tzugu, toate acestea ar fi inferioare nasului creativului roman in ascensiune... pai adica azi un pai, maine un leaflet? Ce pana lui sa scrie pe o eticheta amarata? El nu face kkturi d’astea. Dar ei, acolo, o fac. Pentru ca stiu ca nu exista roluri mici, exista doar actori mici. Si atunci cand ei vor avea pe cartea de vizita „creative consultant” (ceva dincolo de granitele ordinarului din agentie) noi o sa credem ca sunt varza si ca-i putem manca pe paine. Dar ghici cine se pacaleste?

Pentru mai multe povesti din viitorul imediat sunati-l si pe Tzugu, pe Bogdan Naumovici (ca s-a bagat deja cu 23u’, prima initiativa romaneasca de genul de care vorbeam) sau dati un tur pe www.greyworld.org sau www.innocentdrinks.co.uk . Exista viata si dupa advertising (asa cum il stim).

Ce mi-a trebuit blog?

Pentru ca de fapt mi se pare misto, pentru ca m-au innebunit cei mai buni prieteni ca risc sa nu mai fiu contemporan si pentru ca recitind "Jurnalul de la Tescani" al lui Plesu mi-a ars doua perechi de palme revelatia:

"Cea mai adecvata expresie scrisa a efortului spiritual imi apare a fi fragmentul. Pentru ca fragmentul singur, numai el, respecta procedura intima a gandirii. Gandim intermitent: intermitent la propriu, data fiind incapacitatea noastra structurala de a pastra in act reflexivitatea (pe o unica tema) dincolo de intervalul catorva ceasuri. Iar produsul pozitiv, consemnabil, al acestui interval e, de cele mai multe ori, fulgurant: exista clipe ale intelegerii, inconjurate de un zumzet tatonant, care nu e decat asteptarea activa a acelor clipe. Dar gandim intermitent si in alt sens: gandim cu un aparat finit infinitatea fiecarui gand. A fi creatura inseamna a fi fragment." - Andrei Plesu

Pai sa nu-l pupi (dupa ce vei fi netezit un pic cele cateva suvite cam prea intelectuale pentru noi) direct pe circumvolutiunile alea cretze? Sa nu intelegi atunci intr-o experienta aproape mistica puternica expresie "sa moara mama, asa e!"? Sa nu-l vrei pe el dascalul neamului? Sa nu vrei sa cauti si tu fragmentele tale mai fatzoase sa le scoti pe prispa ? (stiu ca o ard cam old school cu tz-urile, dar pe alocuri nu cred ca se intelege altfel... eh, trece cu exercitiu).
Pai d'aia!