Stiu ca nu e ceva nou. Dar pentru mine a devenit mai clar decat magenta suta la suta pe yellow. Timpul, asa cum il petrecem noi acum, nu mai are nici o legatura cu ce am trait in copilarie sau cu ce au trait parintii nostri. O ora contemporana face cam cat douazeci de minute (maxim) vechi... d'alea adevarate, de care nu se mai fac acum. Voi nu aveti senzatia ca de la BAC pana acum a trecut doar o vara aglomerata? Nu v-ati uitat in frigider adineauri dupa sarmalute ramase de la Craciun... ca parca ieri a fost? Nu aveti senzatia ca timpul trece printr-o grava inflatie? Si mai rau, nu buzunarele noastre au de suferit... Am senzatia ca zilele din acest secol vin in versiune concentrata... si ar trebui diluate cu ceva (o masura la alte patru de diluant) pentru a face cat o zi normala. Nici macar o tigara nu mai dureaza cat dura acum cincisprezece ani... imi aduc aminte, profu' de teatru (am luat si ceva lectii de genul asta) imi spunea ca monologul respectiv trebuie spus fix cat dureaza si tigara de care ma ajutam in interpretare... si mi-a iesit perfect atunci. Acum, dupa trei fraze, tigara pe stil nou ajunge la filtrul ei de carbune. Noroc ca m-am lasat, nu ar mai fi avut nici un farmec.
Apropos, voi cu ce telecomanda dati "pauza"?
Un comentariu:
Trăim într-o eră în care pizza ajunge la noi acasă mai repede decât poliţia.
-asta e fraza de inceput a primului meu articol din Ziarul Studentesc al Clujului.
Articol, pe care cu inspiratie de pseudojurnalist si tristete de mileniu 3, l-am intitulat: We drive far too fast to worry about cholesterol.
Si daca tot mi-ai amintit de el, acum il pun in topul posturilor mele de pe blog.
Poate se gaseste careva inspirat sa descopere telecomanda aia de care vorbeai. Dar pe "pauza" tot noi ar trebui sa apasam...
Trimiteți un comentariu