Pain aux chocolat, bagheta, foie gras, piata de fructe dimineata in Monmartre, mirosul de patiserie proaspata ushuit dupa colt de putregaiul nobil agatator de nari al branzeturilor, vinul rosu sec de pe valea Loirei, cognac-ul, champagne-a, ciocolatele de la Maxim's, toata moda, plimbarea pe Sena noaptea... pana si Turnul Eiffel asa impopotonat (da' tot impresionant) cu luminitze kitch cum e acum... si bistrourile din Saint Germain si cafenelele... toate au fost strivite in doua secunde de bolovanul absurd scos pe gura de un marketing manager compatriot cu cele minunate de mai sus.
Brusc, a reusit un "delete" galactic si in seninatatea lui a si confirmat - "oui, effacer" - cand omenirea ii mai lasase o sansa sa nu-si bata joc!!! Pai cum sa ii servesti (publicitar vorbind) mousse aux chocolat si el sa il imprastie prin farfurie si sa vrea niste iaurt (degresat) deasupra si putin zahar tos peste? Pai cine pune pepsi in vin de fapt, mah Musiu? Cine e buveur du n'importe quoi? Cine?
Nu e vorba de un pranz, ci de un spot. Un spot TV de un gen rar, ala care iese beton de la first edit... un spot pe care l-as fi trimis instantaneu la statii, pentru a fi sigur ca nu poate fi alterat.
Da' te pui cu francezu' parsiv? C'est tres, tres bien, bravo... jusque ( cum ar veni "DAR", adica acel cuvintel care ne mangaie cu tzurtzuri de gheata pe sira spinarii)... un pic, pic de sugestie. Atat a avut si el de (s)pus... o singura bomboana de coliva, de culoare fucsia, in mijlocul sufleului. Adica ce daca a aprobat spot in stil nordic si slice-of-life, cu pastrarea tensiunii si aparentei de realitate pana in ultimul moment cand vine poanta... sa punem totusi niste muzica, pentru ca sigur e mult mai interesant spotul !?!?!?! Niste muzica. Peste toata realitatea pe care ne-am chinuit sa o construim in zeci de ore de pregatire si studiere la detaliu. A rezolvat el cu o miscare sigura de mana peste masa cu cristaluri!
Sunt convins ca nu e prima data cand auziti ceva de genul asta - gesturi enorme din partea cate unui marketeer. Genul de om care se simte mai confortabil la studioul de post-productie decat in fatza a ceea ce ar trebui sa faca de fapt. Genul care mototoleste o catedrala pentru ca vrea neaparat sa-i futa o dunga rosie pe la mijloc si termopane ca izoleaza mai bien decat vitraliile (si are si garantie). Genul pe care, daca nu ma tine Dumnezeu, vi-l prezint diseara, la stirirle de la ora 5 - el victima, eu furios.
2 comentarii:
capa, io cred ca uneori viata e grea si mai cred ca toti clientii ar trebui sa dea agentiilor O DATA pe an sansa sa intre on air cu un material fara aprobare prealabila. O DATA PE AN nu vreau sa aprob, nu vreau sa vad. O data pe an merg 100 % pe mana voastra.
sa fie un fel de Happy Day/Hour pentru agentii...
Cred ca ar merge.
:)... daca majoritatea clientilor ar fi asa ca tine Monica fata, lumea ar fi un loc mult mai bun :)!
Trimiteți un comentariu