Translate

miercuri, 26 noiembrie 2008

Celalalt spot

video

Back to business

Va prezint in premiera noile spoturi pentru URSUS fara alcool, made in Publicis. De maine le veti vedea si pe TV.

Am pornit de la un insight descoperit de noi impreuna cu onor Clientul - bine Harry ;) - cum ca, la temperatura corecta pentru o bere (cam 4 grade Celsius, max 5) aceasta bere fara alcool are un gust aproape identic cu berea normala. Si am repetat testul de mai multe ori, pana am terminat lada (deh, puteam sa si sofam, nu ni se urcase la cap :).
Mai mult, am repetat versus competitie. Tot asta a iesit mai aproape. Hopa - tocmai buna de exploatat creativ micutza descoperire.

Ceea ce am si facut, va rog urmariti cele doua spoturi si aruncati cu opinia dupa mine.
Credits: Petru Teodorescu (senior copy, pe el l-as mentiona in primul rand, ca el le-a scris), apoi Cristian Anton (art director), Liviu Efrimov (AV producer), Ema Ionescu (account director) si Diana Dragomir (account executive).

Chapeau! pentru Radu Muntean (regizorul) si Tudor Lucaciu (DOP-ul) care au reusit sa surprinda exact genul de umor si atmosfera pe care ni le doream.

Respect ptr Andu - absolut senzationalul editor de la MME.
Respect Electric Brother pentru tot (stie el).

Evident, multumiri sincere pentru Dima, Potop si Alina Mircea - producatorii de la Multimedia Est (casa de productie care a facut totul posibil, multumim Dragos Valcu)... da, m-a apucat asta cu multumirile, nu-s ce am (da' si ei merita).

Acu' mi-e si frica sa vi le mai arat... ca dupa papirusul de credits o sa va asteptati la cine stie ce productie... nu despre asta e vorba. Nu stiu ce-o sa credeti voi, insa eu zic ca este, in sfarsit, un pas nu in miriste ci catre autostrada aia unde tintim.

video

Daca ai chef de-o excursie buna...

Fratilor, trebuie sa fac un gest de reparatie istorica, de care ma tin de o groaza de vreme (de cand m-am prins ce bine le zice Bradutz Florescu, mai ales despre turism). Caci sunt convins ca asa se va reconstrui Romania, cu astia dintre noi care gasesc ce e bun si dau mai departe (nu-i problema, ajunge la toata lumea).

De ceva vreme m-am gandit sa nu mai ramana lucrurile laudabile nespuse. Imi cade naibii un ghiveci in cap si n'oi fi apucat sa spun bravo tuturor care merita (noroc ca am spus te iubesc). Trebuie sa strangem randurile si sa-i aplaudam pe merituosi, ca nesimtitii se aplauda singuri si isi vad de treaba imperturbabili... sa aratam noi un "asa da", ca "asa nu" ne moscoleste zilnic, pe toate partile.

Asadar, un mare "bine mah, BRAVO!" - lui Bradutz Florescu. Pentru ca a fost mereu un spirit ascutit si un super consilier de calatorie. Pai de ce dreaq traim?

Cec aut: Amazing Race si Bradutz.

luni, 24 noiembrie 2008

Who the f*** regrets communism?

Am auzit zilele trecute la un post de radio vreo doua interventii ale unor tineri (vai!) care spuneau ca totusi era mai bine in comunism ???!?!?!?!? Suficient cat sa iau foc.

Mai copii, pentru acei neuroni stingheri ce inca mai au dubii, stati sa va povestesc o zi din comunism... ca doar am prins perioada aia tocmai bine, in expresia ei deplina.

Va treziti dimineata - pe la ora 4 (fara gluma) - sa puteti sa prindeti un loc mai in fata la coada la... unt (am luat un exemplu la intamplare, coada era pentru orice). Pare obisnuit in bucataria de astazi, ei bine, banalul unt pe o paine calda in acea perioada era un fel de ambrozie pe care o puteai gusta foarte rar si cu mari sacrificii. In plus, painea calda de cele mai multe ori ramanea doar un fel de Sfant Graal - alergai dupa ea, dar nu o gaseai niciodata. Poate doar din greseala, dupa jumatate de zi de asteptare pe la cate o fabrica de paine, aveai norocul sa nimeresti.

"Dati cate un singur pachet, sa ajunga la toata lumea" - nu e o fraza inventata, atunci o auzeai des... si, depinde de unde te situai in imensa coada, te putea enerva sau linisti teribil.

Te intorceai acasa pe la 8, tremurand dupa noaptea'n cap nemiloasa petrecuta la coada si, in timp ce puneai laptele la fiert, te gandeai sa iti faci o cafea. NU exista. In comunism ai un fel de surogat pe numele sau Nechezol (pe baza de naut). Cutia de ness - amigo - mai are doar un pic si o pastrezi pentru musafiri. Cat pe ce sa dea laptele in foc, pentru ca tu te lasasei cucerit de ambalajele de tzigari straine colectionate (deja ai vreo 5, ce misto arata Salemu' si Dunhillu') si o cutie goala de bere nemteasca. "Ce tare... bere la cutie... si ce misto sunt ambalajele... oare cum or sta astia sa se preocupe pana si de-un ambalaj... ai dreaqu'! Cum o fi sa traiesti acolo? Sa fumezi numai din astea si sa bei ness, coca-cola sau bere la cutie cand vrei tu? Mama ce tare!" - brusc te trezesti din reverie ca trebuie sa pleci la serviciu/ sau la scoala.

O sa urmez povestea omului la serviciu, pentru ca se vad mai multe prin aceasta pereche de ochi. Ca parinte, lasai un pachetel copiilor cu doua felii de paine unse cu unt (era un regal, azi aveai unt) si doua felii de salam cu soia - puturos - la mijloc.
Tu la scoala nu puteai purta decat aceeasi uniforma cu alte cateva milioane de elevi comunisti... parintii aveau inevitabil una din cele 3-4 modele de jeaca sau costum de haine. Pentru ca occidentul era considerat corupt si gaunos, nu exista nimic bun de importat. Drept urmare, nu existau nici dulciuri (rareori cand prindeai cateva prajituri in cofetarie si se terminau imediat, dupa care stateau vitrinele goale cu saptamanile)... Imi aduc aminte eu, ca am reusit o singura data sa gasesc frisca la o cofetarie - atunci o adusesera - era la tavite ca de chec, din plastic alb. In 5 minute s-a facut o coada gargantueasca, abia am apucat una, pe care am impartit-o cu mama si sor'mea... la cateva zile apoi, ajungand pe langa o cofetarie, mi-am adus aminte de gustul sublim (asa ne parea) al friscai si am intrebat daca au cumva... s-a uitat femeia la mine ca si cum faceam misto... nu mai vazuse frisca de vreo 5 ani...

NU aveai ciocolata (chiar foarte rar mai prindeai cate una cu rom, sau daca stiai vreun bisnitar faceai rost de o Africana) si guma de mestecat doar de la tziganci, cand mai veneau pe langa cate o scoala sa vanda (turceasca, cu surprize). Exista una comunista, in forma de tigarete colorate, care doar se faramitza in dinti, ca si cum ai fi mestecat faina cu apa. NU exista Coca-Cola si in general nimic tip bautura racoritoare. Trebuia sa ai pile, sa stii pe cineva sa poti lua cate un Pepsi sau (Quick Cola - versiunea comunista, ziceai ca-i sirop de tuse) din cand in cand... iar la cofetarie aveau un fel de sirop - care iti colora toata gura - foarte rau la gust. Celebrul Brifcor - un fel de sifon cu suc de portocale - a aparut tarziu, spre ultimii ani ceausisti - si ni se parea incredibil de bun. Evident, nu se gasea usor.

NU exista practic un loc de mancat in oras - carciumile, si asa rare, nu aveau mai nimic din meniu... alimentarile (asa se numeau supermarketurile) erau cvasi-goale...... si cand aveau ceva (de baza - gen malai, orez, faina.... si ptr zilele de sarbatoare, parizer) trebuia sa iei "pe cartela" - adica aveai rationalizat de catre stat cat aveai voie sa iei per familie... si aia era tot.... sa vezi atunci grija si daca varsai ceva. Totul apartinea statului.

Seara te rugai sa prinzi o ora de apa calda (cam atat primeai) si oricum, nu in fiecare zi. Iarna aveai aceeasi portie si la calorifere. Invatai sa te descurci cu mai multe haine pe tine. Atentie - toate astea se intamplau indiferent cati bani ai fi avut. Asa se ingrijea sistemul sa ne tina pe toti egali... egali in mizerie.

La televizor nu existau decat 2 ore de program (si un singur canal TV oricum, imi vine sa si rad, daca nu as fi in vecinatatea plansului cu retro-psihanaliza asta). Din ele, aveai cate vreo 40 de minute la inceput si la coada dedicate stirilor comuniste, deci iti mai ramaneau vreo 40 ptr film.... care cenzurat fiind reusea sa incapa in timpul asta, pentru ca fusese castrat de orice obicei nesanatos, cum ar fi vreun nud sau scene de dragoste pasionala sau whatever le mai trecea cenzorilor prin cap. Te-ai fi bucurat sa vezi un western chiar si asa (vedeti acum am luat si lucrul bun, chiar daca rar, dupa atatea mii de filme socialiste rusesti sau koreene), insa s-a oprit curentul. Asa se oprea... fara sa te anunte nimeni, nimic. Si statea cate un oras intreg sa faca economie, cate o ora-doua, in intuneric. Redescoperisera parintii nostri lampile bunicilor. Mureai de nervi, ca tocmai urma sa inceapa filmul - in sfarsit unul americam, un western vechi - e bun si asta. Pentru el ai rezistat cu stoicism la jurnalul care ti-a prezentat alte realizari socialiste si bucati masive (aceleasi de trei zile) din cuvantarile tovarasului nicolae ceausescu. Urmate de cateva coruri infioratoare care cantau "traim decenii de impliniri maretze".

Te duceai in camera ta si citeai la lumina lampii - "magazin stiintific" - o bucata de ziar care incerca sa vorbeasca doar despre stiinta. Poate de aici apetenta romanului pentru genul de informatie "stiati ca" si o generatie mare de semidocti.

Incercai sa iti faci o bucurie si iti preparai tu un iaurt cu zahar - trebuia sa gasesti ceva, pentru ca nu aveai alte bucurii, tip desert. Te zgribuleai in pat si noroc ca dimineata nu aveai dilema "cu ce sa ma imbrac" pentru ca era aceasi uniforma neprietenoasa. N-aveai voie sa iesi din rand, sa fii special.
Mi s-a intamplat chiar mie, am ramas dupa o serbare la scoala cu o bratara de piele cu tinte si frizura facuta punk.... n-am iesit bine din curtea scolii si doi militieni m-au reperat pe mine si colegul meu, ne-au luat de freza, ne-au dus la frizerie pentru tuns regulamentar si ne-au confiscat bratarile.

Ar fi multe episoade in acest "memorial" al durerii pe care cred ca il poate povesti aproape oricine a prins acele vremi... asta a fost si singura data cand ne-a legat ceva bine de tot ca natiune - ura comuna. Astazi ma opresc aici, m-am rascolit suficient amintindu-mi. Cand mai auziti vreun ofat pentru nu-stiu-ce-siguranta-mortilor-ma-sii de pe vremea comunismului (poate siguranta mizeriei si a indobitocirii) va rog imaginati-va ca vreti sa spuneti un adevar sau sa comentati clasa politica cu voce tare, nu in gand... si brusc, cineva care a trecut pe langa voi, va ia la interogatoriu. Imaginati-va ca nu puteti spune ce simtiti decat in soapta, familiei sau prietenilor foarte apropiati. Ca in general nu aveti voie sa puteti nimic... statul e atotputernic si singurul proprietar.

Pentru ceilalti care cred ca o ard prea serios, tema e mai simpla - imaginati-va ca nu mai aveti mall, coca-cola de care sa trageti, cablu TV si nici net pentru hi5.

Asta-i comunismul... si socialismul e doar fratele sau mai mic... pentru ca atunci cand se gandeste fericirea maselor - evident o utopie - inseamna aducerea tuturor la acelasi nivel. Da, dar e nivelul ala cel mai de jos.

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Bogdan Olteanu pentru Colegiul 1!



Nu e nici un secret faptul ca sunt liberal, ca orientare politica. Pentru ca e singura doctrina in care cred, pentru ca am avut strabunici in PNL-ul vechi, pentru eu cred cu putere in "individ nu mase", in progres si in dreptul inalienabil la proprietate, pentru ca asa sunt eu, de dreapta.

Pe Bogdan Olteanu il stiu de pe vremea cand participam si eu la intalnirile Tineretului National Liberal si incercam sa transformam entuziasmul in ceva. Bogdan a si reusit. Si il admir nu pentru ca se tunde ca mine ci pentru ca, asemeni mie si multor altora, s-a saturat de cloaca. De imbecili, cocalari, imbacsiti, pseudo-modesti, cacanari, ingusti si creiere veline. Da, Bogdan e ala dintre noi, exact ca noi, dar care a gasit si resursele interioare sa tina piept politicii si sa strige pentru noi. D'aia e si neplacut sau caustic pentru unii. D'aia insa il votez eu!

http://www.colegiul1.ro

Stiti care-i culmea? Contra-candidatul sau in cartierul asta este nimeni altul decat Onoriu... din clanul tziganesc cu acelasi nume (din partea PNG, garantat Gigi Becali cum ar veni). Sa'nnebunesti, nu?

marți, 30 septembrie 2008

Nu-i masina ca Meganu'...

Stiti ca avem un mare client drag noua - Renault. Drept urmare, consecventi fiind principiului - "daca nu testezi pe pielea ta, habar n'ai" - mai toti la Publicis conducem cate o masinutza din gama Renault. Ce sa vezi? Ne-au surprins foarte placut. Eu, in doi ani cat am alergat cu Meganu' (1,5 motorina, dci, 100 de cai putere, tzasneste la semafor de zici ca nu-i adevarat), am deschis capota o singura data - sa pun apa ptr stergatoare si atat. Piesa de rezistenta: cel mai mic consum ever... o data pe luna ajungeam la benzinarie si atat... absolut incredibil. Ah, si ce-i mai tare si mai tare e ca... n-ai nevoie de manual! E genul rar de masina absolut intuitiva, de o simplitate seducatoare (ptr sofer, altfel are tot ce iti poti dori ca tehnologie, direct din standard, nu k in cazul altora unde si rotzile intra ca optiune). Te poti sui prima data in ea si ai sentimentul ca o stii deja. Si-ai pornit.

Eh, minunandu-ne noi de toate aste lucruri si mai descoperind o serie lunga in jurul lumii, ne-am decis sa impartasim. Cu mana pe inima, despre surprinzatoarele fapte ale acestor masinutze si ale unui brand mai cool decat stie majoritatea.
Vreau sa pomenesc si sa felicit pentru initiativa pe Cezar (Panait) si pe Dragos (Ometita) echipa de aur de pe acest cont (laudele se dau in public, m*** in particular, asa ca nu fiti surprinsi de recurentza acestor atingeri languroase in vazul lumii :).

Drept urmare, cec aut urmatorul blog, vrem sa va tinem la curent total onest si ne-publicitar cu brand-ul asta, in al carui fan club intram:
http://lenewsdelaweek.wordpress.com/

luni, 22 septembrie 2008

Multumim biroului Cannes Lions Romania!



Recent am avut bucuria neasteptata sa fiu ales membru in juriu la Eurobest!! Sa-mi f** una!! Nu vreau acum sa-mi suflu singur in trompeta, dar trebuie sa fac un pic de dreptate istorica, d'aia scriu.
Pentru mine, in momentul in care Teo Migdalovici (Cannes Lions Romania, Migdale Amare, me.alchemy, Gradinita Cannes) si Roxana Balan (primul sau ministru :) mi-au anuntat nominalizarea... s-a terminat meciul! S-a desfacut sampania, s-a pupat nevasta, s-au sunat parintii. Gata. Beton, onorat, emotionat, trotilat.

Cand am aflat ulterior ca eu si Corina Bernschutz chiar mergem mai departe si am ajuns in juriu (eu la clasicul atl si ea la media) nici nu mai stiam ce sa spun. Respect pentru toti nominalizatii, ca lui Dorian inca-i spun Nene cand ne vedem.
Respect pentru ca am ajuns din bucatica asta de lume sa fim evaluati de oamenii aia care fac Cannes-ul ce e Cannes-ul. Si atunci, ce mi se pare ca lipseste?

UN MARE MULTUMESC pentru Teodora si Roxana! Pentru lobby-ul indelungat, priceput si rabdator, care a facut sa isi intoarca fata catre Romania cine trebuie.
Prea usor credem ca ni se cuvine ceva... si in naivitatea noastra credem (ca la fotbal), inainte de vreme, ca am ajuns brazilienii Europei si d'aia meritam.

Romania nu pupa nici un fel de atentie de nivelul asta daca nu era Teo si tot ce a dezvoltat ea. Eh, sa nu cad si eu in pacatul asta, spun aici deschis: ma inclin, multumim!

vineri, 19 septembrie 2008

cand, in sfarsit, ilustratia aia e




La cererea generala postez si ilustratiile originale, create de catre our beloved Vali The F*****g Inegalabilul Petridean, ca baza pentru constructia layoutului final in cazul campaniei Fender.

marți, 16 septembrie 2008

London... a bit more





city break






"London?
Yes, London. You know: fish, chips, cup 'o tea, bad food, worse weather, Mary fucking Poppins... LONDON."

Actually, coolest city nowadays. Thanks to My Beloved this was my birthday's gift.
Love ya!

luni, 8 septembrie 2008

TVC (new entry, ca pe multe le-ati vazut deja)

Este vorba de inceputul campaniei Gusto - pufuletii romanesti autentici, de nostalgica amintire si totusi vesela prezenta contemporana.
Pornind de la un adevar despre produs (reteta inseamna practic malai expandat) adica un fel de aer cu aroma, am ajuns noi la o pozitionare gen "produsul total inocent". Nu-ti cade greu, nici nu te simti vinovat ca ai terminat o punga. De aici am mers mai departe si am zis noi ca generoasa ar fi o directie creativa cam asa: "optimism indestructibil, indiferent de situatie".
Prima executie o puteti vedea alaturat. Se mai pregateste un spot TV, plus print si neconventionale.

In primul rand vreau sa pomenesc si sa felicit aici pe cel mai curajos client roman intalnit pana acum - domnul Eliodor Apostolescu & Phoenix SA - si, bineinteles, o super-echipa Publicis (da, nu va mirati, mai nou am doar super-echipe pe aici :) :

Mihai Ion - copywriter
Bogdan Nestor - art director
Catalin Rulea - art director

video

Continuam cu print si revin cu TVC



Campania de anul asta pentru clientul nostru traditional HP. Astazi "Teatru Virtual", evenimentul din fiecare primavara timpurie prin care HP incurajeaza tinerii sa se exprime artistic folosind si "tehnica de calcul".
S-a intamplat atunci campania - prin facultati, licee si teatre - dar cum anuntam mai devreme ca venim cu "cartea alba" a festivalului o postez si aici.

Credits - in totalitate - Catalin Rulea (art director).

vineri, 5 septembrie 2008

Revealing - Bitdefender





Site-ul original este in romaneste (pe print aveti traducerile cerute international). Trebuie sa mai precizez ca nu am avut voie sa-l denumim "sparge site-ul asta" din nu's ce motive juridice, cum ca am indemna la prostii :). Drept urmare: www.spargecoduasta.com

Teasing - Bitdefender




O sa vedeti acum doar executiile de print si poster, dar o sa va intalniti in curand cu campania asta peste tot. Sincer, am fi avut un atac de invidie daca veneau altii cu ideea asta: pentru recrutare am propus clientului sa faca un site "unbreakable/ hackable" si cine reuseste sa-l sparga e angajat. Evident, am construit pe insight-ul ca cei mai buni IT-isti sunt de fapt hackerii. So... let your fingers do the talking for this job interview. Campania are doua etape - teasing si revealing.

Ce'o sa vedeti la Portoroz (ca sa n-avem discutii :)




Eh, na ca incerc si eu sa previn vesnica mirare - "bai, dar p'alea le-am vazut prima data la festival" - pentru ca in cazul nostru nu e chiar asa. Avem doar media plan timid pentru inceputul campaniei. Si da, vrem la festival (ipocrizia se opreste aici), insa nu avem rabdare pana la editia de la anul. De aceea am inceput mai devreme, dar pe urma o sa vedeti, iar o sa va obosim cu campaniile astea ca si anul trecut cu Nissanu' ala. Din simplul fapt ca aceste campanii sunt reale.

Pentru cei care n-au muscat mai devreme, va rog sa va rezumati la titlu. Multumesc frumos pentru intelegere :).
Asadar, astazi, print.

Ambele campanii sunt "made in Publicis" si multumesc frumos super-echipei:
Dragos Ometita - art director
Cezar Panait - copywriter

si pentru nepretuitul ajutor lui:
Vali Petridean - grafica (Fender).

sâmbătă, 24 mai 2008

Bienvenido a Miami







Pentru ca dupa mini-vacanta de Paste am intrat abrupt in jobuistice, incerc o recuperare la fel de necizelata cu un preview hodoronc-tronc despre recenta excursie. Un pic de Miami cu Ocean Drive si districtul Art Deco - pe care il detalizez un pic mai tarziu (cu obisnuitele mele poze de turist profi dar fotograf amator).

marți, 20 mai 2008

Creativitate si blat

Desi credeam apusa perioada de haiducie dambovitzeana a creativului roman - care jefuia intelectual la monitorul mare si revista deschisa - iata ca ma intalnesc cu un nou strigoi bun de dat la OTV, adica batjocorit: un alt spot care ilustreaza un banc.

Nu vreau sa nominalizez acum, pentru ca nu asta-i pointu'. Ci la principiu vreau sa ajung. Pai cum fratilor sa iei creatia populara colectiva si sa zici ca e a ta????
Ba mai mult, culmea, sa-l inscrii la festival de creativitate (cazuri concrete acum vreo doi ani).
Pai nu e cel mai lame posibil? Pai nu-i penal? Pai asa poate sa se faca oricine Agentia Anului. Putem sa ne si impartim frateste folclorul... facem si din Miorita un super-smecher epic (imagine, ceva pe comunicare) si apoi din top bancuri... bagam spoturi pentru bere, chipsuri, soft drinks, masini, etc... si o sa le crape obrazul de mandrie pritenilor de creativitatea pe care o transpiram!

Nu am acum atat timp cat ar avea nevoie subiectul asta.... dar zau, poate ne trezim un pic! Poate reusim mai multi o voce articulata impotriva semi-preparatului creativ.

Stim ca publicitatea paraziteaza si arta si societatea. Asa e normal, trebuie sa valorifice tot ce gaseste. Dar una e stil, poanta, expresie, mit, limbaj sau mai stiu eu ce, pe care le folosim in incercarea de a reproduce o "felie de viata" si cu totul altceva sa reproduci pur si simplu bancul respectiv.
Sau poate ma insel si atunci o las pe bunica-mea sa faca meseria asta, ca asa poate si ea...

vineri, 9 mai 2008

De ce n-as lipsi de la prezentarile publice ale Olimpiadelor Comunicarii

Discutam zilele trecute cu ai mei prin agentie si ma gandeam ce misto ar fi sa putem fi cateodata o musculita, o scama, ceva mic intr-o sala de conferinte la prezentarea de pitch a unei agentii concurente. Sa-i vedem in direct, in actiune. Sa-i vedem si pe ei cum fac sa-i mentina interesati si apoi convinsi pe oamenii din fata lor. Cat de formala sau nu este tinuta. Cati poarta sosete norocoase.... sau cum si ce?

Eh, uite ca exista un prilej de genul asta pentru toata lumea din jurul Olimpiadelor Comunicarii. Sa vina la prezentarea nu uneia, ci a 13 "agentii" concurente. Ca aspirant publicitar mi s-ar parea un prilej de neratat. Haideti sa vedeti cum/ sau cum nu se fac prezentarile in public. Sa vedeti o finala cat toate antrenamentele de pana acum. Sa fiti critici din cea mai confortabila pozitie. Sa puteti invata si din asta.

De asemenea, mi se pare un prilej extraordinar si pentru profesionistii/ seniorii din industrie. Aici poate fi gasit si, eventual, capturat talentul de care ne plangem ca ducem lipsa la recrutarea din piata.
Eu voi fi acolo. Sper sa va vad si pe voi.

joi, 10 aprilie 2008

Scoala de publicitate

Pentru ca se pare ca am fost inteles gresit pe alocuri, vin cu o clarificare.
Imi plac si sustin Olimpiadele Comunicarii pentru ca reprezinta un eveniment democratic (toata lumea are o sansa), cu vocatie pentru intreaga industrie a comunicarii.

Este adevarat, se pot cerne si ceva talente (uneori chiar remarcabile), care insa abia apoi urmeaza a fi strunjite. Din acest motiv, evenimentul este, daca vreti, o buna preselectie generala pentru industrie. Dar inca nu se califica nimeni drept bun profesionist dupa ce a trecut o proba la Olimpiade. Pregatirea abia pe urma incepe.

De aceea, recomandare pentru o scoala care sa pregateasca intr-adevar talentul... si nu mai e democratica, se da admitere (semnul bun al selectiei) este Scoala sustinuta de Art Directors Club Romania. Daca vreti sa treceti la "pro" va sugerez sa cercetati atent link-ul de mai sus.

Profesorii sunt alesi dintre cei mai buni si se face intr-adevar "scoala de concept". Aici veti simti diferenta dintre advertising ca si activitate extracurriculara si profesiune.

De asemenea, Gradinita Cannes este o alta buna scoala pentru pregatirea unor performeri in comunicare. Ia vedeti si asta!

miercuri, 9 aprilie 2008

Cum am fi abordat noi subiectul "Politia Romana" - draft... forever :)

"Draft" pentru ca nu cred (in mod realist) ca voi gasi timp sa finalizez acest brief si nici sa ma intalnesc cu onor colegii mei Razvan Matasel si Sam pentru a dezvolta vreo initiativa in trei.
Precizare importanta, ceea ce urmeaza nu este mai mult decat un "ar putea fi asta"... sau o incercare de prima mana mai fericita (sfatuiesc puternic sa va straduiti intotdeauna sa treceti de prima mana).

Tocmai de aceea voi incepe cu lucrurile pe care le-am gasit la voi (cele care de altfel v-au calificat mai departe).

- prima observatie este ca advertisingul (clasic) nu va fi suficient, nici pe departe; folosind si alte discipline din comunicare (in special PR si in particular intern, care sa mai "coafeze" produsul) se poate construi un capat de pod bun pentru o campanie de advertising ulterioara;

- tonul si genul de campanie imi par potrivite (asa cum unii dintre voi le-ati sesizat) total oneste si impanate cu auto-ironie... multa auto-ironie (e ca in fata juratilor - cand e atat de grava perceptia, mai bine o accepti cu umor pentru a te lepada decat sa o combati cum ca ar fi neadevarata);

- clar as dezvolta cel mai deschis blog din Romania, al Politiei Romane - gen www.gabor.blogspot"... sau "sticlete"... sau, ma rog, ceva care sa dovedeasca tonul auto-ironic de la bun inceput; si fatza de toate injuraturile si acuzele as raspunde cu demolarea prejudecatilor - gen "politistii sunt prosti" - si as face publice subiectele lor de examen la Academie sau bibliografia obligatorie... sau as posta cate un examen oral sustinut de fiecare generatie noua de politisti... plus cate un filmulet cu antrenamentele lor fizice... as face si o rubricutza cu sugestii vis-a-vis de ce alte lucruri utile ar trebui sa mai stie un politist pentru a inspira incredere... ar vedea toata lumea ca deja se invata si ca sunt de fapt prieteni, cunostinte sau chiar rude, oameni capabili, pe care i-ar invita la o bere... ar vedea ca personaje tip Garcea au ajuns exceptia... si ar vedea ca e firesc sa se ceara disparitia burtii din moment ce intra in job description "forma fizica foarte buna";

- as hrani blog-ul non-stop cu cifre reale, dar care pot impresiona - scaderea infractionalitatii in Bucuresti vs alte capitale din lume, proiecte in curs (tip amplasarea camerelor de luat vederi precum in Londra in locurile sensibile), procentul mare pe care il are Politia Romana in prinderea urmaritilor de Interpol, etc.... un gen de "stiati ca" menit sa raspunda perceptiei gresite cum ca nu se rezolva nimic, niciodata;

- betelistic primar vorbind, as organiza printre ei toti, periodic, un clasic "mistery shopper" - doar ca "driver" in spetza - adica sa stie toti de la rutiera ca in orice moment pot opri pe cineva din echipa speciala (undercover, bineinteles) si daca se comporta impecabil castiga un concediu in Hawaii sau un BMW nou, daca nu fac asa (ba mai mult, inca iubesc mita) primesc concediu prelungit la mititica;

- pentru consecventza, as continua tot cu combaterea prejudecatilor; m-as asigura ca avem macar asa, conturata, imaginea unui politist asemeni unui om normal, insa pregatit pentru conditii mai speciale - as construi usor pe net "eroul de zi cu zi"... politistul prototip... care isi incepe ziua cu 20 de flotari si stie sa decodeze un iPhone (blog sau virale);

- as comunica aceste lucruri si pe TV dar nu in calup, ci ca reportaj la stiri (oricum ii arata mereu cum depun juramantul, de parca asta ne aduce linistea)- si abia apoi m-as apuca, in sfarsit, de o campanie ATL in acceptiunea clasica;

- tot dintre ideile voastre (cumva recurente, mai multe echipe ati ajuns in locul asta comun) as lucra poate pe "nu astepta super-eroi, ai incredere in Politia Romana"... mi se pare un mesaj bun - avand in vedere ca vom fi construit pana atunci ce pomeneam mai sus... in plus, cred ca poate fi exploatat generos... publicul tinta (mai ales ca aveam un target mai tanar de convins) intelege foarte bine paralela cu "justitiarul"... doar ca, uite, poate nu te crede nimeni ca vrei sa il arestezi venind cu chilotzii trasi peste shtrampi si cu pelerina... sau daca ai distrus juma' de oras preocupat fiind sa ii arati tu infractorului... ori alte clisee amendate care ar atrage atentia un pic, dar ar pastra tonul onest si cu privirea in viitor al Politiei Romane.

Cele de mai sus sunt aproape toate ideile voastre, chiar daca nu ati reusit de fiecare data sa le articulati in timpul prezentarilor.
Daca tot m-ati intrebat, iata ca va raspund. P'astea le-as face (evident as elabora sau as lua-o de la zero, evident i-as intreba si pe Razvan si pe Sam :).

luni, 7 aprilie 2008

Au fost preselectiile la Olimpiadele Comunicarii

Alaturi de onor colegii Matasel si Sam, am incercat sa vorbim cu fiecare echipa, sa inteleaga ce a facut bine si unde a luat-o pe aratura. Sper sa va fi folosit feedback-ul nostru, ati vazut cat ne-am straduit sa aveti o raza de lumina asupra rezolvarii pe care ati gasit-o voi.

In urma zilei de astazi, am ramas insa cu impresia ca sunt necesare doua precizari pentru orice olimpic la advertising:

1. Incercati sa construiti firesc urmarea creativa dupa ce ati gasit gandul strategic (am asistat la foarte multe "filme" diferite... care nu aveau un fir rosu de urmat). Evident, ajuta daca va propuneti sa nu spuneti cinci lucruri deodata, ci unul singur, dar cel mai interesant dintre ele.

2. Indrazniti mai mult! Daca nici macar in vis nu aveti curaj sa o pipaiti pe Pamela Anderson... (am vazut ca functioneaza mai bine o comparatie plastica) atunci e cam trist demersul creativ.
Se ocupa altii cu gasitul nodului in papura sau aducerea picioarelor pe pamant. Ca oameni de advertising de la voi se asteapta "nebunie".

vineri, 4 aprilie 2008

...si spotu'

Versiunea Agentiei pentru ultimul spot Renault. Este o co-promotie Renault Clio-Cosmopolitan, unde, special pentru fete, avem pachet de dotari plus accesorii de la Venera Arapu :). Cec dis aut.
video

miercuri, 2 aprilie 2008

Dezmortire de primavara

Daca as plasa aici... sa zicem poza din stanga. E gata, doar logo si headline lipsesc.

Cine ghiceste sau strecoara un presupus norocos despre ce campanie e vorba? Contra una bere premium :). Sau, mai interesant, la ce campanie ziceti ca ar merge poza asta? Dublez berea... sau o dau bine racita. Vreau sa meic a point catre un Client care cica e absconsa... zici?

sâmbătă, 29 martie 2008

vineri, 28 martie 2008

Olimpiadele Comunicarii - veniti fratilor!




...pentru ca m-am saturat sa aud ca nu se da o sansa, pentru ca nu cred ca iti pune piedica oportunitatea daca stai doar in casa, pentru ca asa va antrenati din timp, pentru ca o sa fie misto, pentru ca poate va scoateti cu un job, pentru ca nu ne-am hlizit degeaba sa iasa de-o campanie (bine Leo, bine Dinulele!), pentru ca nu stiti cu ce chin am facut rost de timpul asta, pentru ca a vorbit Tuta cu oamenii aia.

http://www.olimpiadelecomunicarii.ro

luni, 21 ianuarie 2008

Din dragoste de munca



Ca tot se apropie AdPrintu' - si noua ne place mult festivalul asta - tot despre "piatra de hotar" in comunicare, printul, as dezbate si astazi (de parca ieri am fost prezent.... ce palme mi-as da.... o ard si eu ca si cum as avea vreo constantza pe blog, iertati-ma).

Ca subiect as propune campania noastra pentru Beretta (centrale termice) care a inceput in decembrie cu executiile pe poster indoor si de saptamana trecuta se regaseste si in presa (aceea potrivita, nu in "Mireasa" sau mai stiu eu pe unde).
Am construit machetutze ale casutzelor cu pulovaras si cojocel (multumim Ciprian), le-am pozat frumos (Cosminelu' forever), apoi le-am integrat (bine Cici) in peisajul urban pe care l-am gasit mai bun. Trebuie sa va spun ca este cvasi-imposibil sa faci genul asta de poza in Romania, fratilor... daca te-au vazut cu aparatul foto pe strada, fiecare dintre proprietarii caselor sar la tine pentru un fee cam cat o masina!! Dar ne-am descurcat pana la urma.

Echipa: Cici (art direction & retouching), Mimi (copy) si Cosmin Gogu foto. Evident supervizati de subsemnatu' :).
Ca intotdeauna, apreciez orice critica aveti a-mi impartasi.

marți, 8 ianuarie 2008

Dar decat sa ne suparam, mai bine in munca sa ne afundam...



Anul trecut incepusem o joaca de-a dreptul... utila :). Prezentam oprobiului public ad-urile noastre, asa cum trec ele prin mai multe faze de dezvoltare/ "craftuire", inainte de a vedea lumina tiparului.

Criticile voastre ne ajuta sa ne punem mai multe probleme, sa finisam mai bine, sa ne facem mai destepti, sa facem Pamantul sa se invarta. Drept urmare, as continua bunul obicei pomenit mai sus, prezentandu-va azi prima si, respectiv, cea mai recenta abordare a unei idei pe care o pregatim spre publicare.

Echipa truditoare pe subiect: Bogdan Nestor (Cici) - art director & retouching, Mihai Ion (Mimi) - copywriter + ajutorul inestimabil dat de Vali Petridean (Head of Art + photographer & retouching in cazul de fata).

Da, stiu, inca mai exploatam stilul layout-urilor abundente in detalii. Pana ajungem sa ne pricepem foarte bine si la asta. V-as fi recunoscator daca... ati baga mare.

Videanu decorat ???????!!????!!???

Tocmai ce m-am intors din vacanta de undeva cu soare, ceva frumos, ceva deosebit. Ma pregateam sa va ametesc un pic cu poze cliseu, din alea "blanoase", lame, dar pe care le mai lasam un pic pe desktop ca ne-ar placea sa fim acolo. Cand, deodata, o stire mi-a zdrobit si mica rezistenta la frig si nameti dezvoltata in ultima vreme si m-a imbolnavit de moarte. Primarul Videanu a fost decorat de Presedintele Basescu..... cum ar veni, satrapul sef l-a decorat pe aberantul sau locotenent, incapabil de bun simt dar capabil de mari rahaturi dambovitzene.

Propun sa-l decoram si noi, cu fiecare aparitie publica.... cu cate o rosie uitata in frigider, cu cate un maidanez uitat in colt, inghetat-putrezit, cu cate un gunoi aburinda, cu ceva cu care se asorteaza foarte bine primarul asta sinistru!!!!

Mama ce mi-a suflat asta chefu' de a mai scrie ceva...