Translate

joi, 30 august 2007

De neam

Am trait prea multi ani langa Ghencea pentru a putea tine cu Dinamo vreodata. Dar deh, cred ca varsta m-a mai inmuiat si palpit la fiecare luare in piept a romanilor cu altii. Da, stiu, emotii pe stil vechi. Si corect, nu ma invat minte niciodata.

Dar am mai murit o data in fata televizorului si trebuie sa urlu cumva decesu-mi. Fotbalul mi se pare de-a dreptul definitoriu pentru natia noastra - incepem spectaculos si sfarsim lamentabil. Cum mai spunea cineva "nu suntem in stare sa terminam catedrale" (e si mitul fundamental, trebuie sa zidim un suflet). Incepem de parca vrem sa eclipsam Domul, primul nivel e de revelatie pur si simplu, apoi pe la etajul doi ii (scuzati) f*tem niste termopane iar la acoperis deja recurgem la tabla si turnuletze. Sa nu mori!?!?!? Sa nu te simti eviscerat de 20 de minute de jena nationala... minute pe care le retraim periodic, dar cu o constanta infioratoare? Sa nu vrei... sa te apropii de pietre si sa taci?

sâmbătă, 25 august 2007

Un altfel de urban #1






...sau cum spunea cineva despre NY: "ce pot face o seama de vise indraznete si o gramada de bani".

Top Status se intoarce

Se pare ca editia asta este ocupata 100% de burnettzi... deh, ca-n viata :).

3. "He smokes cigarettes like they're going out of style" - Botarel

2. "Da, ia cu mana, parca e mai gustos asa" - Giurcaneanu

si locul intai cu felicitari:

1. "Post orgasmic chill" - Lavinia

America - Myth Busted #2

Americanii mananca nesanatos.

Neadevarat. New York a fost singurul loc unde am avut sansa sa mananc salata cu... salata (la un hip food bar la Donna Karan). Este adevarat ca partea a doua de salata era "wrapped" intr-un fel de pita extrem de subtire dintr-un blat de nu's ce chestie foarte gustoasa dar inofensiva in lupta cu silueta. Ok, era mai ales pentru executivi si manechine. Dar peste tot sunt raspandite localuri a la Sandwich Factory de la noi (doar ca la puterea a zecea ca marime) unde au peste jumatate din meniu doar cu salate si nu vand alcool. Nemaivorbind despre restaurantele de fitze (stil european), unde carnea este un pic mai mica decat ciuperca si sta ascunsa sub ea. Ce vreau sa spun e ca ei se preocupa mai mult de capitolul asta decat noi, care doar clamam mai des.

Evident, daca exista un loc unde se poate pune in scena Gargantua si Pantagruel in viata de zi cu zi tot America este. Depinde cat de mult vrei sa te autoflagelezi la sala ulterior "indulgingului".

joi, 23 august 2007

America - Myth Busted # 1

Americanii sunt grasi.

De dragul adevarului istoric recunosc, nu i-am cunoscut pe toti. Insa daca facem o corespondenta cu generatia noastra si proximitatile sale, si asa cum nu ne includem nici pe noi intre limitrofi, rurali sau provinciali, n-am face-o nici cu ei... ei bine... noi suntem cam varza. Noi spunem ca "nu e burta, e batatura de la futut". Si radem.

La ora 8 dimineata eram aproape singur intr-un dinner, frecandu-mi manutzele la gandul unor oua Benedict cu crispy bacon si clatite in coada, in timp ce vis-a-vis luceau in soare sticlutele cu apa plata ale sutelor de new yorkeri (pe banda, alergand) veniti sa inceapa ziua sanatos. Sportul face parte din educatie, distractie si cultura acolo. Noi ne pricepem de mici la "scutire".

Ei, daca nu apuca sa faca ceva mai complex, cel putin alearga... alearga si pe 5th, neintimidati de vreo poluare sau aglomeratie. Si Ele si Ei sunt super-fit. In majoritate. Bineinteles ca am intalnit destul de des si obezitatea... eh, daca esti un pic atent afli ca sunt de fapt veniti in vizita din Texas (spre exemplu) sau mai stiu de pe unde. Cred avea dreptate nativul cu care am vorbit - "America e definita de patru puncte cardinale - New York (Est), Los Angeles (Vest), Chicago (Nord) si Miami (Sud). Si restul e ceva intre".

De ce nu o sa ma calce trenul...

Sunt adeptul fervent al luptei cu regretul. Lucrurile neapucat-a-fi-traite sau neavut-curaj-a-fi-rostite sunt pe ramura de sus a celei mai cumplite specii de regret pe care o cunosc eu. Fapt care ma readuce in direct. O doza nemodesta de patetic mi se pare mai degraba acceptabila decat o picatura supla de regret (e si ora buna, dupa un timp din ala misto, de care nu mai fac astia acum, petrecut pe Motoare).
Sa ma explic... Sorescu o nimerise bine:

"Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putinţă.

Din spatele meu, cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.

Acest tren - martor mi-e Zenon bătrînul -
Nu mă va ajunge niciodată..."

El avea insa alte argumente, intelectuale, pentru a-i impune trenului distanta. Ale mele sunt de suflet. Radacinile si respirarile mele sunt asa puternice pentru ca nasc din prieteni. Si simt in vene cum imi cresc ei si cum ma fac mai puternic decat orice... mai ales mai puternic decat un tren umplut cu cotidian greoi si puturos, cu ipocrizii sinistre scoase de sub unghii si meschinarii verzui remasticate, cu o matreata de invidii, inimi mici si neuroni singuratici, cu strat gros adipos de pe obraz, in plina viteza, zdrobitor de naiva speranta in ziua de maine. Du-te ma de aici!!

Mainele meu va fi mereu frumos (doar ma trezesc langa My Beloved) si trenul ala nu ma va prinde niciodata, pentru ca va am pe voi toti, ai meilor! Multumesc frumos.
Si aici e vorba si de voi polonezilor :). Va stiti voi.

miercuri, 15 august 2007

I'm in a New York state of mind








Pentru ca abia m-am intors din vacanta. Pentru ca inca stau treaz noptile si adorm la pranz. Pentru ca asa spune si cantecul.

Sunt prea multe de spus despre Lumea Noua si steaua ei din frunte... in primul rand ca e chiar noua - spre exemplu, portoricanul care ne-a plimbat prin Central Parc cu bici-risca povestea despre cat de "istorice" (aproape de-o suta de ani!) sunt cateva cladiri... cum ar fi Dakota Building unde a locuit si, din nefericire, in fata careia a si fost ucis John Lenon. Pana la urma, istorie, corect... doar ca la ei in o suta de ani au petrecut deja vreo doua glaciatiuni.

Misto parcul... (asta asa, ca poate nu stiati)... ce e impresionant e ca a fost facut in totalitate de mana omului, in saisprezece ani, dupa ce au dinamitat cateva hectare bune de piatra - sisturile de Manhattan - foarte solida (asta le si permite sa construiasca atat pe verticala). Pana la o dezbatere mai ampla (cum pomeneam mai sus, chiar sunt multe de spus) las cateva poze sa vorbeasca... asa amatoreste cum pot ele :).