Translate

miercuri, 24 iunie 2009

Raspuns ca de la parinti la parinte

"Buna ziua, stimata Doamna,

Nu ne deranjati deloc. E char interesant pentru noi sa auzim diversele puncte de vedere ale oamenilor cu privire la campaniile noastre.

Trebuie sa va spun inca de la inceput ca pufuletii nu se adreseaza in special copiilor – prin natura sa, produsul are adresabilitate universala, putand fi consumat de toata lumea, de la cei mici pana la bunici. Mai mult, aceasta campanie are un alt public tinta (va putem pune la dispozitie si segmentarea media, nu sunt deloc avuti in vedere copiii, dimpotriva - un cu totul alt segment, cu varsta de peste 14 ani).

Si noi suntem parinti – avem copii aproape de-o seama cu copilul dumneavoastra. Iar in aceasta calitate trebuie sa va spunem, cu ingrijorare, ca nu credem ca procedati corect ca mamica – reclamele nu sunt pentru copii.
Stim ca va este simplu sa – si aici va citez – "pacaliti copiii de varsta foarte mica sa manance punandu-le reclame la televizor", dar va sfatuim sa gasiti alte modalitati, mai potrivite, de a ii face pe cei mici sa manance. Chiar daca acest lucru ingreuneaza rolul dumneavoastra de parinte, chiar daca dumneavoastra ca mamica veti petrece mai mult timp, eu cred ca micutii nostri merita acest efort.
Faptul ca ati descoperit “salvarea” sau usurarea unei datorii de parinte cu punerea copilului in fata televizorului atunci cand se difuzeaza calupul publicitar atrage exclusiv responsabilitatea dumneavoastra.

Reclamele nu se adreseaza direct copiilor – exista si prevederi in acest sens. Toate pauzele de publicitate sunt anuntate printr-un generic specific care reprezinta si punerea in garda a oamenilor cu privire la ce urmeaza sa vada. Adica mesaje interpretate, nu bucati din realitate.

Reclamele sunt ca niste filme, fabule sau pamflete... Mizeaza pe discernamantul celor care le urmaresc si nu sunt neaparat reprezentari ale vietii cotidiene (animalele care vorbesc in reclame nu pot fi intalnite in realitate, precum nici eroii care sar prin geam si nu patesc nimic...).

In plus, gasim de foarte multe ori in pauzele publicitare reclame pentru cauze sociale gandite fie sa te sperie ingrozitor, fie sa te dezguste, special pentru a atrage atentia si a incerca sa schimbe comportamente. Si nu reclamele au fost primele care au apelat la aceste metode: povestile populare vechi de sute de ani au dat dintotdeauna astfel de pilde pentru a educa oamenii (vezi "Capra cu trei iezi" in care primii doi iezi sunt mancati si peretii manjiti cu sange pentru ca au deschis usa unui strain).

Revenind la reclama noastra, noi nu indemnam decat la optimism. Nu aratam nimic ce ar putea fi copiat, iar umorul – chiar daca dumneavoastra nu il gustati – este foarte prezent: e drept, in stil absurd, atat de apreciat de publicul tanar care este tinta principala a campaniei (nu copiii!). Acest gen de umor a fost consacrat universal de Eugen Ionesco, unul dintre cei mai mari scriitori de teatru, care ne este cu mandrie co-national.

Daca precautia dumneavoastra este atat de mare, cum reactionati cand vedeti desene animate in care diferitele personaje isi dau in cap (in mod amuzant) cu obiecte contondente, se arunca in aer unul pe altul, isi dau foc sau se impusca? Acestea sunt unele dintre cele mai intalnire gag-uri cu care am crescut si eu, si dumneavoastra. Apropos - va aduceti aminte din Arabella de Blekota si Mlekota, capul despartit de corp? Cum de in cazul nostru a functionat discernamantul? Cum de nu am replicat acele comportamente in viata reala? Cum de au stiut parintii sa ne spuna ca asa ceva e doar la televizor?

In incheiere, sper sa va fi fost lamuritor mesajul nostru. Apreciem grija dumneavoastra, dar acum suntem optimisti ca si dumneavoastra vedeti ca de fapt nu-i nimic sa va ingrijoreze ☺."

27 de comentarii:

Anonim spunea...

cred ca sunt un tip cu un bun simt al umorului, umor pe care nu l-am gasit insa in cele 2 spoturi. am vazut spoturile de mai multe ori ca sa inteleg care e ideea dar n-am reusit sa formulez una. optimism - unde e oare?
una peste alta cred ca spoturile sunt idioate si nu fac nici un bine produsului. cine cumpara pufuleti stie deja ca cei de la gusto sunt mai buni decat multi altii, iar daca vroiati o pozitionare pe piata snacksurilor cred ca trebuia o alta abordare.
numai bine.

simona spunea...

eu am facut reclamatie la CNA spotului cu tipul decapitat....si nu din cauza ca mi-e frica sa nu-l vada copilul meu care are 3 ani.....ci pt acei copii care sunt acum in vacanta, singuri acasa cat timp parintii sunt la lucru si nu pot sa le restrictioneze accesul la tv.impactul psihic/emotional e mare si pentru un adult dar pt un copil de 10 ani!?!?!?este destula violenta in jur...cred ca un spot in minus e bine venit. dupa ora 23 e f buna ora de difuzare....
btw....am un simt al umorului f dezvoltat...dar nu spre morbid

bogdan spunea...

subtire argumentatie, nu tine… o minima moralia in publicitate/comunicare ar pica tare bine (vezi si cazul rosia montana).

dar sint unii publicitari si unii so-cool-mani care au dat in meteahna doctorilor: se cam cred mini zei nascuti cu har divin… pot crea branduri si trenduri dintr-o apasare de mouse. viata si succesul unui business e in miinile lor dibace. ceea ce e foarte adevarat dar poate strica la cap (pe unii fara cap).

sick of that

Anca spunea...

Aaaaabsolut incredibil! As fi putut sa cred ca sanatatea societatii depinde de tot felu’ de alte lucruri, dar in nici un caz de niste spoturi vesele la niste obositi de pufuleti. Exemplul desenelor animate e foarte inspirat, au fost dintotdeauna pline de violenta transformata in umor – nu mai vorbesc despre cele actuale, care sunt doar pline de violenta, fara vreo dunga de efort inspre a le da o nota umoristica. Eu cred ca ne trebuie negresit o bomba biologica – no humour intended, really. Bine, mai, ca puteti trai in frunte cu un presedinte de mandra minune, care chiar le f___ viitoru’ copiilor alora, dar va fac plamanii schimb de locuri cu rinichii de grija catorva zeci de secunde cu pufuleti si un cap in ipostaze haioase. N-am de va transmis decat un lucru: de cate ori va bateti de probleme serioase, de birocratie, de bataie de joc in divina descindere asupra-va direct din functii publice, sa va ganditi ca vi se-ntampla PENTRU CA SE POATE, pentru ca aveti alte griji, nepotrivite de altfel, pentru maruntisuri in care unii-si mai impacheteaza ultima urma de umor cu care mai poti ramane in tara asta. Inspaimantator. Uite, de-asta voteaza toata Romania ca mama dracului, pentru ca discernamantul in sensul stabilirii prioritatilor privind lucrurile care trebuie luate in serios si cele care trebuie gustate cu umor lipseste cu desavarsire.

(Cannot we somehow introduce the vote licence?!)

Inca o data felicitari echipei Publicis!
Wide hugs.

Anonim spunea...

Am lucrat ani buni în publicitate și am rămas cu o impresie foarte proastă despre agenții, în special din cauza aerelor de superioritate gratuită ale tuturor de pe-acolo. Însă deși pornesc de la premise atât de sumbre, mi se pare aberant ca atunci când în sfârșit vine cineva cu ceva proaspăt i se dă la cap. Suntem oare o comunitate atât de îndobitocită încât să ne speriem atunci când vine ceva nou pe canalele mainstream? (MTV e ok fiindcă mamaie dă oricum repede peste, dar când vine unu' fără cap peste știrile de la ora 5 sună repede la 112). Absurdă reacția, dar mai mult tristă. (Și foarte bună reclama, sper să n-o descoperim prin Argentina anilor '90 sau mai știu eu unde.)

capa spunea...

Multumesc tuturor celor care s-au preocupat sa comenteze acest spot.
Ma bucur foarte tare sa vad ca am reusit sa impartim piata in doua (unii ne iubesc iar altii ne urasc) - cum spunea si Andrei Serban, asta e primul semn ca ai facut ceva bun (daca te plac toti probabil esti in zona mediocritatii :).

Va redau pe scurt mai jos "fisha" acestui proiect, pentru a va arata ca nu a fost nimic intamplator, nici pe genunchi, nici gratuit. Da, dramatizarea poate soca, dar, iertati-ma ce ati spus (pastrand proportiile evident) cand ati vazut Kill Bill sau, daca ati vazut vreodata, o piesa de teatru absurd??

Obiectiv: Cresterea notorietatii marcii si stabilirea unui teritoriu distinct pentru Gusto in categorie – brandul care militeaza pentru optimism.


Concept: Optimism idestructibil

Ideea a pornit de la un adevar despre produs: pufuletii Gusto sunt facuti doar din ingrediente naturale si au o mica valoare calorica (adica o reteta care nu te ingrijoreaza deloc, spre deosebire de celelalte snacks-uri, unde lista de ingrediente si impactul asupra siluetei sunt motive serioase de ingrijorare).
Descoperind un produs atat de inocent, am definit teritoriul Gusto ca fiind acela al gandirii pozitive, al optimismului indiferent de situatie.

Dramatizarea ideii a fost aleasa in cheia unui umor absurd, pentru ca este un limbaj foarte gustat de publicul tinta.
In plus, ne-am gandit sa ii conferim valoare artistica adaugata (exempli gratia – cultura cinematografica contemporana si opera marelui Eugen Ionesco, parintele comediei absurde).


Public tinta: Oamenii care se simt mereu tineri, dar adolescentii in particular (peste 14 ani, cu discernamantul prezumat), care iubesc snacks-urile, canalele de muzica si Internetul.

Mihai spunea...

Fisa este foarte ok. nu are insa nici o legatura cu realizarea. La fel si comparatiile pe care le faci - cu Andrei Serban, Eugen Ionescu, Kill Bill, desene animate, teatru absurd, MTV - nu au absolut nici o legatura cu ce a v-a iesit.

iar "când în sfârșit vine cineva cu ceva proaspăt i se dă la cap" este o prostie. un rahat aburind poate sa fie proaspat dar asta nu il transforma intr-o idee interesanta.

Ina spunea...

Nu mi se pare nimic optimist in campania voastra. Stii unde vad eu optimism? In reclamele gen Coca- Cola.amuzament in reclamenele Vodafone. La voi nu vad nimic din ceea ce numiti "optimism".Nici site-ul nu e cine stie ce. Ar trebui sa va ganditi la altceva. Optimism inseamna a privi partea buna a lucrurilor in momente proaste ale vietii. Vreti reclame bune? Luati un un slabanog, puneti-l pe scena (intr-un spot publicitar), el canta fals si toti arunca cu pufuleti in el. Dar el se bucura totusi ca nu sunt oua sau rosii, ci TOTUSI pufuletii vostrii, iar el se aseaza jos, isi balangane picioarele si se bucura de pufuleti. La sfarsit toti vor face la fel, glumind pe baza cantecului fals.
Lucruri de genul asta !!!

capa spunea...

@Mihai - legatura exista, de la tema la raspunsul ei, cat si de la stilul nostru la referintele invocate. insa da, nu avem vreo secunda trufia ca ne putem compara, ci doar sustine o abordare cu lucruri de gen.
e un pas mic pentru om, dar uite dupa atata polemica, inclin sa cred ca este un pas mare pentru societatea asta (mai conservatoare decat credeam).
pe de alta parte exista un slogan beton pentru manifestari artistice speciale: "if it's not for you, it's not for you" :).

@Ina - ce mi-ai povestit tu este un spot pentru Coca-Cola facut in America Latina (Chile, daca nu ma insel). Si e foarte misto, sunt de acord. Dar e facut.
Noi am ales un alt fel de a spune optimism - valorizand neaosul haz de necaz, insa printr-o abordare mai moderna, mai "with a cutting edge" (iarta-mi asocierea ascutita :-).

capa spunea...

@Ina - completare lamuritoare :).
Spotul de care spuneam (ptr Coca-Cola) este similar in constructie cu ce mi-ai spus tu evident... nu este cu pufuleti.... doar ca exact asa, o formatie canta fals si oamenii arunca in ei cu mancare... iar ei vad partea pozitiva (ca cel putin au de o salata). si se dezvolta de aici pana chiar la electrocasnice aruncate pe scena, cu care oamenii isi aranjeaza casa :)).

Mihai spunea...

eu vorbesc de realizare si nu de ideea spotului. Imaginea lasata mie si celor din jurul meu la vederea sa a fost una de 'greata'. L-am vazut cu tot felul de persoane, multe chiar din targetul vostru. 'greata' nu e tocmai un concept ce l-as asocia unui produs, alimentar sau nu. principalul vinovat e regizorul.
si bine inteles clientul, care a putut sa accepte asa ceva, si chiar agentia, care vad ca-si asociaza numele cu mindrie de acest spot.

Anonim spunea...

Sunt consumatoare de pufuleti Gusto si sunt in target. Totusi:
1. nu gasesc optimistmul ci doar absurdul, fara umor sau optimism. Si nebunii care isi amputeaza membrele, lor sau altor oameni, rad apoi, dar asta nu este ceva optimist.
2. desi mananc pufuletii astia ma dezgusta reclama. Imi pare rau ca se difuzeaza si pe alte canale, altele decat pe MTV.
3. Am intrebat si eu in stanga, in dreapta, prieteni de-ai mei care mananca pufuleti Gusto. Toti au zis ca nu au inteles ideea.
4. Ma intreb daca este atat de abscons mesajul, atat de creativ si Ionescian, nu cumva Gusto a vrut sa isi reduca din masa consumatorilor "universali" de pufuleti si sa se pozitioneze ca un produs de nisa? Pufuleti pentru iubitori de teatru absurd, de exemplu. Ar putea continua cu crearea unui nou ambalaj "mai artistic" si cu o noua forma de pufulete. Pufuletele optimist in mod absurd.
Daca nu s-a dorit o nisare,tot demersul mi se pare absurd.

Anonim spunea...

PS: Sunteti absolut de apreciat cum ati reusit sa vindeti o asemenea idee clientului. Pacat ca publicul wouldn't buy it, dar cu articole si posturi pe bloguri poate reusiti macar pe astia din publicitate sa ii convingeti ca a fost ceva artistic la mijloc. Cred ca ma duc sa imi iau o punga de pufuleti. Geee, I feel smarter already.

Monica spunea...

S-a intentionat sa intre spoturile in discutie la cercetare? focus-grupuri? NU?

Anonim spunea...

Deci da, fratilor! Asta este FIX problema cea mai mare din ziua de astazi. Ce conteaza ca noi, elevii de clasa a XII-a am stat ieri 3 ore sa astept variantele de BAC? Ce conteaza ca tara asta se duce de rapa din cauza unor idioti? Ce conteaza ca justitia e corupta? Ce conteaza incalzirea globala? TOTUL, ABSOLUT TOTUL IN LUMEA ASTA MERGE PROST DIN CAUZA NENOROCITEI DE RECLAME LA PUFULETI!
Jos pufuletii!
Serios vorbind, oameni buni, eu zic ca ar cam fi cazul sa va revizuiti prioritatile, ca altfel e... Vai de capul nostru! (Ironia sortii, nu?)

Anonim spunea...

Erata: Sa asteptam variantele de BAC.

capa spunea...

pentru toti cei interesa(n)ti.

- da, ne asociem mandri cu aceasta campanie, am explicat de suficiente ori cum si de ce.

- daca a provocat cuiva si "greata", probabil ca mintisoarele in cauza erau prea fragede;

- nu, ne-am pus problema unui research inainte din doua motive: 1. stiam ce facem, nu aveam ce surpriza sau confirmare sa obtinem din vreun focus grup.... apropos, este cea mai ieftina categorie comunicata vreodata (0,50 lei punga) - deci studiul despre obiceiul de consum al pufuletilor ar fi fost prima gluma);
2. nimic bun nu a iest vreodata dintr-un focus grup - spre amuzament dar si luare aminte, pliz check: http://www.youtube.com/watch?v=ku4Ugw0lQ4Q

si

http://www.youtube.com/watch?v=OORnMYoWX9c

sidryane spunea...

Nu va cunosc, dar meritati injurat:

1. "Mai mult, aceasta campanie are un alt public tinta (va putem pune la dispozitie si segmentarea media, nu sunt deloc avuti in vedere copiii, dimpotriva - un cu totul alt segment, cu varsta de peste 14 ani)"
Nu numai targetul reclamei (14+) se uita la reclama, de fapt, targetul reclamei nu se mai uita de ani buni la televizor, ca de aia are toata Romania internet.

2. "Faptul ca ati descoperit “salvarea” sau usurarea unei datorii de parinte cu punerea copilului in fata televizorului atunci cand se difuzeaza calupul publicitar atrage exclusiv responsabilitatea dumneavoastra."
Si responsabilitatea dvs ca advertiseri care e, mai exact?

3. "Toate pauzele de publicitate sunt anuntate printr-un generic specific care reprezinta si punerea in garda a oamenilor cu privire la ce urmeaza sa vada." - de aia a fost mutata reclama dupa ora 11, acesta fiind intervalul orar corespunzator.

4. Desenele animate sunt, cum ati zis si dvs, "DESENE", nu oameni in carne si oase decaptati si vorbareti.

5. "...e drept, in stil absurd, atat de apreciat de publicul tanar care este tinta principala a campaniei (nu copiii!)" - citeste la punctul 1. Ca sa faci campanie pentru publicul tinta trebuie sa-ti faci campania intr-un mediu corespunzator si acesta nu e televiziunea. La TV e doar mai simplu, clientul vede rezultatul, agentia isi ia banii...

6. Ati auzit de Eugen Ionesco, felicitari

Anonim spunea...

[ daca atsi fi avut cu adevarat simtul umorului, atsi fi putut aprecia aceasta reclama :) ]
am aproape 14 ani si reclama mi se pare chiar foarte reusita. [ mereu ma binedispune ]
din fericire, aceasta nu este numai parerea mea, ci si a tuturor colegilor mei.

( pentru cei care au realizat aceasta reclama, felicitari! foarte tare! :)) )

Anca spunea...

@sidryane

Nu va cunosc, dar meritati injurat: [...]
6. Ati auzit de Eugen Ionesco, felicitari!


Fac abstractie de mesajul-umplutura, trec la delimitarile mult mai relevante, cele citate, respectiv introducerea si incheierea:

Observ ca v-ati pierdut coerenta pe parcurs, uitand cu ce ati inceput, si va permiteti un tip de ironie obraznica relativ la cultura unui individ pe care nu-l cunoasteti, fapt care trimite in derizoriu orice afirmatie venita dinspre dumneavoastra. Analizandu-va profilul public inteleg ca sunteti o domnisoara suficient de tanara incat sa mai aveti cateva salturi de executat pana la a-i face fatza domnului acestuia pe care nu-l cunoasteti, in eventualitatea unei discutii la inaltimi culturale ametitoare.

sidryane spunea...

@ Anca: Ce?

capa spunea...

draga Sidryane,

pentru ca oricum nu as sti cum sa incep - "doamna sau domnisoara" - m-am gandit sa o fac mai degraba direct. si apoi, daca tot merit injurat, imi imaginez ca ne putem tutui :).

A. cand si unde se mai uita totusi targetul de care vorbeam la tv am lamurit-o credeam eu (da, o sa vezi ce audienta - care costa bani adevarati nu presupuneri profane - fac posturile si emisiunile unde a fost directionat media planul.
Daca as irosi vreun punct din acesta (TRP) as avea de dat socoteala... chiar nu-mi permit sa consum punctele pe alt target.
Pentru situatiile in care ajung copiii cand nu trebuie in fata televiroului, imi pare rau, daca noi ne-am luat masurile de precautie, trebuie sa atraga si responsabilitatea parintilor.

B. Desenele animate, ca si filmele de la TV, sunt exemple de fictiune educativa sau distractiva (vezi si Piratii din Caraibe sau Arabela).... adica povesti din care cine nu are discernamantul inca format o sa ia sub indrumarea parinteasca doar ce trebuie.... altfel, cati copii cred ca pirateria e o meserie misto?
RECLAMELE NU SUNT STIRI! Asa cum Mr Proper nu este un genie car ene curata singur casa, iar marmotele nu vorbesc de fapt nici romaneste, nici germana. Nici nu sunt sigur ca le place ciocolata. Dar toti pot spune lucruri foarte interesante despre curatenie sau ciocolata.

C. Am auzit si de Samuel Beckett :). Multumesc.

sidryane spunea...

@capa: argumentele dvs sunt la fel de valide (si acestea si cele date anterior pe blog) insa mie imi suna ca si cand ar fi luate dintr-un manual de advertising... In mod evident, va sustineti creatia, insa aceasta nu face din ea o reclama reusita.
Insa e o linie f subtire intre ceea ce ar trebui si ceea ce nu ar trebui sa exprime o reclama. Exemplele date de dvs (Mr Proper si Milka) nu se pot compara cu reclama la Gusto! Intr-adevar exprima o fictiune, insa nu este acelasi lucru!...
Spuneti ca dvs v-ati luat toate masurile de precautie. Asa cum am mentionat anterior, si CNAul a facut acelasi lucru prin decizia luata!
Ce e interesant e ca multi vad atitudinea negativa fata de reclama ca o atitudine negativa fata de firma producatoare de pufuleti. Nimic mai gresit! - e doar o atitudine negativa fata de dvs:)
Si eu mananc de rup pufuleti de astia si as dori, ca o dovada a faptului ca aveti dreptate si ca reclama si-a atins scopul sa publicati cumva cresterea vanzarilor Gusto in urma difuzarii reclamei. Sunt absolut sigura ca aceasta va fi nesemnificativa. Produsul nu e scump, iar cererea pentru el este inelastica, neavand nevoie de extra promovare:) My 2 cents.
P.S. Apreciez modul matur in care ati ales sa-mi raspundeti.

capa spunea...

@ toata lumea interesata de subiect :)

1. argumentele mele sunt legate de un demers firesc de agentie (normal ca si suna a advertising) pentru a va arata ca nu am facut vreo caterinca gratuita... asta nu inseamna ca incerc asiduu sa va conving cum ca si trebuie sa va placa reclama... sau ca va avea un loc irefutabil in hall of fame-ul publicitatii romanesti (in particular eu cred ca l-ar merita :).

2. da, aveti dreptate. pufuletii Gusto sunt chiar un produs extraordinar si daca e sa va suparati pe cineva, noi (de la Agentie) trebuie sa fim aceia. pufuletii nu au nici o vina, noi ne-am gandit ca ii putem face mai cunoscuti asa. si sunt convins ca nu am gresit - mai bine o controversa remarcabila decat o remarcabila conformitate.

Sebastiano spunea...

Dincolo de dezbaterea etic-neetic, cum dracu sa nu intelegi de ce o persoana- care ramane vesela dupa un eveniment neplacut- este optimista? Cat de mic sa-ti fie IQ-ul? Cum ati ajuns pe blogul asta?

Pe partea strategica, insa, am o obiectie pe care o sa incerc sa o argumentez: pozitionarea, asocierea pufuleti-optimism e putin pusa cu mana, asta simt. Nu te prinzi de unde pufuleti-optimism, sincer, nu se leaga.

Imi pare mai mult un “hai sa ocupam un teritoriu emotional”, dar fara un RTB limpede, univoc. Ma duc la produs ca sa inteleg ce legatura au pufuletii cu optimismul si tot nu reusesc sa decodific asocierea. Nu-mi furnizeaza reason-to-believeul ala simplu si edificator, tzac-pac.

Cum ar fi berea care vrea sa ocupe teritoriul masculinitatii autentice PENTRU CA are 15% alcool, deci numai adevaratii barbati o pot bea. Functioneaza, se leaga. Stii?

Acolo cred ca e ruptura si aia cred ca e si sursa confuziei.

Mai clar ar fi fost sa militezi pentru "fara griji", pentru ca si pufuletii sunt la fel: don’t worry be happy.

Optimismul e altceva, e ca vezi tu partea buna a lucrurilor, invingand partile rele. Dar pufuletii nu au parti proaste, pe care sa le ignori si sa devii astfel un optimist.

Nu stiu daca prindeti ce vreau sa zic, e destul de fina granita de sensuri:
n-ai motive de ingrijorare Vs. sunt motive de ingrijorare, dar vedem partea plina.

In momentul in care tipul ramane fara corp, dar vrea totusi pufuleti, asta nu inseamna ca pufuletii sunt alimentul fara griji, inseamna ca sunt alimentul foarte bun, care te face sa uiti de partile nasoale.

Hraneste-ti optimismul ar pica mai bine pe o mancare care ingrasa, par example, sa zici ca stim ca e grasa, e nesanatoasa, te face sa te simti vinovat, dar e atat de gustoasa incat o sa vezi doar partea buna a lucrurilor.

M-am lungit.Salutare.

Anca spunea...

E foarte coerent ce zici tu acolo in raport cu strategia, Sebastiano si as fi de acord cu tine 100% -- in ideea ca toata lumea publicitara si-a format un reflex de a calca tare pe imagery si a lasa in stare de lesin punctele de diferentiere ale produsului; e un fenomen la care s-a ajuns nu datorita publicitatii, ci datorita economiei prost dezvoltate pe falsa inovatie (i.e.: aparatul de ras cu 4 lame – desi nu foloseste nimanui lama numaru’ 4), fapt care a obligat publicitatea sa vada numai branding emotional in fatza ochilor. Si reflexul asta din pacate face ca si acolo unde produsul primeaza prin avantaje exploatabile big time creativii sa prefere metafore, poezioare etc., pe principiul “Da’ decat sa argumentam, hai mai bine un cantec vesel sa cantam.” Si e regretabil, eu militez categoric pentru evidentierea produsului – de altfel ad-urile devenite istorice sunt bazate mai degraba pe product properties decat pe imagery (think VW).

INSA de data asta n-as zice ca strategia Publicis e pe langa subiect, dintr-un motiv simplu: proprietatile minunate ale pufuletilor Gusto sunt proprietatile TUTUROR pufuletilor de pe piata – pur si simplu aia e reteta de mamaliga uscata umpluta cu aer. Prin urmare, daca mesajul principal e ca pufuletii sunt un aliment sanatos, indemnul devine “Mancati pufuleti pana va ies pe toate partile.” – la fel de neutru/nepersonalizat ca si “Evitati excesul de sare, zahar si grasimi.” Gusto aveau nevoie de o simpla lipeala a numelui de creierul omului.

Singura premisa care ar conduce la o motivatie pentru PRODUCT instead of BRAND ar fi ca Gusto sunt singurii pufuleti cu mediatizare – care nici n-ar fi o speculatie rea, chiar deloc si, sincer, eu cred ca as exploata-o cu mare drag, tocmai pentru ca e o sarabanda mai putin fredonata (fie si pentru ca nu-s multe cazurile de unic brand mediatizat dintr-o subcategorie de produse). Asta insa nu face mai putin valida strategia Publicis. Sunt doua versiuni corecte din unghiul eficientei, care impun implementari diferite. Schemele strategiilor ar arata asa:

Publicis:
1. Brand Share
2. Triallists
3. Brand

iar a noastra:
1. Brand Share
2. Triallists
3. Product

Works both ways this time.

Zebra with a Twist spunea...

din coltul junglei mele permiteti-mi sa ma manifest cu cateva randuri, intrucat ma pishca degetele.
Prima mea reactie la spot a fost "cat de tare! ca in filmul cu mana care umbla" - acum, citind reactiile patimase si incarcate de scarba pe care vi le-a provocat acest spot, am stat si m-am analizat. si am constatat cu stupoare ca inca imi place, probabil pentru ca nu am crescut chinuita sau lasata la tv numai ca sa vad Isus din Nazaret si Cartea Cartilor, sau poate pentru ca in afara de Biblie in casa mea biblioteca era plina cu scriitori destepti si imaginativi, si guess what nu mi-a refuzat nimeni dreptul la a-i citi, poate doar existau obiectii de genul "mai asteapta sa mai cresti ca sa intelegi ce vrea sa spuna".

sincer, my dear Watson*, daca nu ne-am mai comporta ca un cuib de maicute virgine si isterice poate am reusi sa traim mai frumos si mai bogat decat acum, poate in loc sa ne smiorcaim ca Tase se retrage de la candidatura am iesi cu bicicletele in parc, adica ceea ce fac cam toti oamenii din lume cand creierele nu le sunt stranse distopian-style cu shurubele, si isi traiesc micuta lor viata altfel decat injurand si scuipand dupa capra vecinului pe strada.

mie una mi se pare mai daunator sa te uiti la reclame in care x zambeste catre pata de pe bluza lui Y si ii intinde un putinel de vopsea ca sa o stearga, pardon spele.
Serios oameni buni, voi chiar credeti ce spuneti?